imi pare rau ca intervin cu probleme minore intr-un moment cand se decide soarta taRII, dar oricum ma plictiseam si am hotarat sa insir si eu aici banalitatile mele de toate zilele.
imi spune si mie cineva ce trebuie sa se intample in lumea asta ca sa fiu considerat si sa ma consider si eu om normal (ma pup, am sex cu cine vreau si cand vreau fara sa fiu privit, in cel mai fericit caz, cu curiozitate, fie ea si ascunsa, si totodata sa nu simt ca as fi o fiinta deosebita, iesita din comun, un soi de extraterestru daca vreti)? Apocalipsa, Unirea, taierea capului si inlocuirea cu altul, zombarea…?
intrebarile nu sunt puse intamplator si reflecta o realitate concreta. Nu putem pune intrebari despre realitati pe care nu le cunoastem, nu-i asa? Niciodata prin capul heterosexualilor nu ar fi trecut asemenea ganduri, pentru ca pentru ei sunt lucruri firesti, obisnuite. Nimeni si niciodata intr-o societate bazata pe drept (deci puscariile sunt excluse) nu le poate rapi acestora sentimentul ca sunt fiinte normale, ca existenta lor e fireasca si justificata, nefiind nevoiti sa se minta pe sine insusi si pe cei din jur ca nu le pasa de ce crede anturajul. Ei pot fabula cu usurinta ca soarta si-o edifica de sine statator, ca, de fapt, totul depinde de fiecare persoana in parte si ca oricine isi poate construi fericirea pe cont propriu fara a astepta binecuvantarea societatii sau a celor din jur. Ei bine, tocmai persoanele care fac asemenea afirmatii sunt in realitate cele mai dependente de opinia publica, evitand orice pas, orice gest care le-ar putea marginaliza in societate.
intr-adevar, sentimentul ca esti normal, ca apartii unei comunitati care s-a creat timp de milenii, ca esti aprobat si te recunosti in privirea majoritatii este imbatator, iti aduce echilibrul atat de necesar si dorinta de a trai cat mai mult. Acum chiar refuz sa cred ca un om poate fi fericit sau, cel putin, poate suporta existenta fara mituri colective.
Dar ce pot face in acest caz cei care sunt exclusi din povestile poporului, din naratiunile eroice? Sa le inventeze ei insisi? Prostii! Miturile inaltatoare se fondeaza timp de veacuri, aici este necesara implicarea mai multor generatii de mincinosi. Sa se alieze cu cei mai putini marginali, care le-ar acredita intr-o oarecare masura ideea ca ar fi si ei oarecum normali? S-ar putea. Numai ca acestia sunt aproape marginali de circumstanta, maine se pot pomeni in centru si atunci adio iluzii. Noul joc le va impune noi reguli.
Chiar nu stiu ce sa mai zic. Fiere parca mi-a ramas mai putina in organism, insa nu m-am miscat nici macar cu o schioapa din locul harazit de conationali, stramosi si legile firii. Poate mai spuneti si voi ceva?
3 răspunsuri la “Nedumeririle unui marginal”
Adevarul este ca lumea intreaga este intr-un proces rapid de transformare. Dar cuvantul „rapid” inseamna ceva diferit cand se raporteaza la viteza desfasurarii istoriei sau la viata umana!
Cum stim, cu 17 secole in urma, religia crestina a pus capat unei traditii pluraliste avand germenii progresului social. Societatea care a urmat a fost de fapt cu mult mai salbatica! Procesul de distrugere a unei societati complexe care avea cunoasterea scrisului si cititului ca valori necontestate a durat circa 4 secole. Au fost multe paralele cu instalarea dictaturii comuniste: desfiintarea oricaror scoli care puneau in discutie doctrina oficiala crestina, persecutarea profesorilor din vechiul sistem de invatamant, desfiintarea jocurilor olimpice si a oricaror evenimente din traditia veche, aducerea societatii la nivel de analfabetism total, lucru realizat pe deplin in evul mediu, apoi si falsificarea istoriei, ca azi!
Profesorii greci care nu au fost ucisi la desfiintarea de catre Justinian a Scolii din Atena au fugit in Persia si mai tarziu la Bagdad, determinand inflorirea culturii arabe. Crestinismul ne-a cufundat in cea mai neagra bezna intelectuala. Pe vremea lui Charlemagne, crestinatatea se lauda ca are 100 de carti, toate biblii, in timp ce bibliotecile sarazine din Spania aveau…sute de mii de volume, toate inspirate de vechii filosofi greci! Inclusiv carti de matematica, continuand activitatea lui Pitagora, Euclid etc.
Acum traim fenomenul invers, de iesire din prostia crestina. Dar homofobia este ultimul lucru care a mai ramas din crestinism dupa ce toate miturile fantasmagorice si copilaresti (ca de exemplul cazarea pe timp de trei zile si trei nopti a „profetului Iona” in burta unui peste, facerea lumii din pamant si multe minuni) au disparut la cei educati!
Cine mai crede azi ca Isus a mers pe apa…ca zeul Horus? Sau chestia cu prefacerea vinului in apa…ca in cazul zeului egiptean Horus? Foarte putini! majoritatea oamenilor se prefac ca cred!
De aceea, nu astepta ca toate aceste transformari sa aiba loc intr-o secunda a istoriei! Cel putin doua secole vor trece pana cand schimbarile vor avea loc, iar atunci toti fostii homofobi vor pretinde ca si ei au fost …pentru schimbare!
Da, sunt de acord cu tine, Gheorg, ca egalitatea in drepturi este cu mult mai importanta chiar decat sa avem o tara unita!
Ar fi ideal ca ideea de romanism sa nu fie opusa ideii de drepturi ale omului. Deocamdata, din pacate, e asa. Sper, totusi, ca lucrurile vor evolua, iar minoritatile nu vor fi nevoite la nesfarsit sa priveasca cu nostalgie in directia tarilor vestice sau sa viseze sa emigreze acolo pentru a-si imbunatati viata.
De obicei, in Basarabia romanismul e identificat cu datinile stramosesti, cu Biserica…, iar ideea de drepturi individuala e vazuta ca straina spiritului romanesc sau chiar ostila acestuia.