Au trebuit sa treaca ani ca Ionut si Anisoara sa-si revina cat de cat din starea de soc, sa li se cicatrizeze ranile si sa accepte realitatea asa cum este ea, fara pretentii exagerate. Acum nu le mai ardea de nasteri, nu tineau cu tot dinadinsul sa aiba un mostenitor din sangele lor, dupa ce i-au “daruit” pe primii doi si l-au avortat pe al treilea. Au decis, totusi, sa infieze un copil, cu atat mai mult ca gestul nu era considerat unul rusinos de straturile mai elevate ale societatii, care citesc ziare din cand in cand, in care se ilustreaza pe larg adoptiile la care recurg vedetele americane, care isi procura copii de pe toate continentele.
Deci, intr-o buna zi cuplul s-a hotarat sa se pricopseasca cu o progenitura, conceputa de altii, care la randul lor nu avuse mare nevoie de ea. Un copil care sa le coloreze un pic viata, asupra caruia sa-si reverse afectiunea, de care sa aiba grija si care sa le dea sentimentul ca sunt in rand cu lumea si ca nu traiesc degeaba pe pamant. Acum nu le mai pasa de posibilele preferinte ale viitoarei odrasle. Mai mult, ar fi refuzat categoric sa se mai supuna sau sa supuna pe altcineva probelor oribile prin care trecuse acum cativa ani si care le cauzase atatea suferinte. Sperau doar ca soarta le va fi favorabila daca nu vor incerca la nesfarsit sa o anticipeze si ca, totusi, copilul adoptat se va incadra in standardele societatii, ca de traume avuse parte din plin. Poate de aceea au decis sa infieze o fetita. in cazul in care ar fi fost lesbiana nu ar fi socat prea tare, dimpotriva, uneori acestea sunt privite chiar cu simpatie de barbatii normali.
La casa de copii au fost primiti cu multa bucurie. Privirile curioase si pline de speranta ale picilor i-au emotionat si descumpanit in acelasi timp.
Dupa ce le-au impartit dulciuri si tot felul de cadouri, s-au retras intr-o parte sa discute despre alegerea pe care urmau sa o faca. Ambii remarcasera o fetita bruneta, cu ochii negri, mari si tristi. Nu mai incapea nicio indoiala, alegerea fusese facuta.
– Cum te cheama, a intrebat-o Anisoara apropiindu-se de ea.
– Vitoria. Vitoria Lipan.
Sotii s-au uitat intrebator unul la altul. Aveau ceva lecturi din literatura nationala, iar numele le parea destul de cunoscut.
– Din “Baltagul”?
– Nu, raspunse fetita cu o voce de clopotel. Din “Radarul”.
– Aaaa, respirara sotii usurati. Slava Domnului, altfel cine stie de ce peripetii am mai fi avut parte.
– Vrei sa mergi cu noi, acasa, sa ai mama si tata?
– Da!, exclama Vitoria din tot sufletul. Vreau!
N-au stat prea mult pe ganduri si au intocmit in cel mai scurt timp posibil documentatia necesara. S-au intors cu Vitoria acasa, toti fericiti si surazatori. intreg universul, lumea, natura pareau ca le impartasesc bucuria. Iar ei de altceva nici nu aveau nevoie…
21 de răspunsuri la “Radarul IV”
Am uitat sa precizez. Cand a crescut mare, Vitoria s-a implicat in lupta de emancipare nationala si a militat pentru Unire, sprijinita ferbinte de parintii ei adoptivi…
ªi am mai uitat sa adaug ca idealurile Vitoriei nu erau intelese si ea suferea mult din aceasta cauza dar nu se lasa si continua fara preget lupta fara sa astepte aplauze si parintii ei adoptivi oftau si ei spunand ca degeaba fiica lor a mostenit o orientare sexuala corecta ca tot sufera si…
„Nu, raspunse fetita cu o voce de clopotel. Din “Radarul”.”
mia placut aici 🙂
astept continuarea
Wolfy, suferi de boala unei vieti abstracte, dragostea nu e un tel, ci doar un mijloc ajutator.
Numarul aberatiilor este infinit dar existenta normala va fi intotdeauna aceiasi.
Iata aici e domeniul tau,Anonimule 🙂 Sper sa fii ocupat pe mai mult timp de scrierele lui Lupusor si sa nu freci menta,dupa cum spui tu
Ma faci sa rosesc in fata profesionistului 😛
Nu simt nevoia sa ma comentezi in vant decat argumentat.
daca ai ceva de nu te rusina 🙂 sau mai bine spus nu freca menta 🙂
Daca crezi ca recuperezi ceva te inseli, tot ala esti.
Nu stiu daca e de domeniul Anonimoului textul de fata, dar cu siguranta nu e de al tau, Alex, pentru ca te depaseste net. Probabil, n-ai inteles nici macar sensul de suprafata.
As fi curios sa-l vad pe Anonomus in situatia de a fi persecutat si batjocorit pentru perferintele sale sexuale. Ar mai distinge oare atunci intre mijloc si scop?
intr-adevar, existenta va fi intotdeauna ghidata de norma. Normala, adica inautentica, silita mereu sa ia forme care nu o caracterizeaza. E firesc sa te dai la nesfarsit drept cine nu esti, caci o dicteaza norma…
Bai Lupusor,ce sa-nteleg,ti-a spus cineva ca eu iti citesc mazgalele tale ❓ Stai pe buci ca nu ma intereseaza,unicul lucru ce citesc de la postarile tale,sunt numai comentariile,caci au un continut cu mult mai reusit si hazliu decat monoperele tale,parerea mea 🙂
ªi bine faci ca nu le citesti, ca ar fi o perdere de timp pentru tine. Numai ca atunci cand te dai cu parerea, ar trebui mai intai sa stii despre ce se discuta…
Eu nu m-am dat cu parerea de articolul tau in com.5,eram offtopic 🙂
Haraso…
Gheorg sper ca asta nu e sfirsitul pentru ca mi se pare ca abia ai ajuns la punctul culminant, astept cu nerabdare (sau daca vrei insist sa scrii)continuarea…Ar fi bine daca ai incepe sa scrii nu doar povestioare dar si nuvele sau chiar romane, de ce nu? mi-ar face placere sa-ti citesc operele imi place mult stilul tau si temele abordate.
nu inteleg de ce ai continuat istorioara in comentarii, de ce nu ai facut-o in opera ,faci impresia ca te-ai grabit si asa ca printre altele ai mai adaugat ceva.Nu fi zgircit si exprima-ti gindurile in detalii asa cum ai facut-o pina acum, please! 🙂
Of, nu stiu ce sa ma fac cu voi. Dar trebuie sa recunosc, totusi, ca ma maguleste atentia voastra. Voi incerca sa continui Radarul pe viitor, cand voi fi intr-o forma mai buna si o stare de spirit mai propice…
voi astepta, oricum iti multumesc pt ca iai in consideratie opinia noastra, merci anticipat pt speranta ca voi afla care totusi este sfirsitul Radarului intr-o forma profesionista (stiu ca POTI), see you…
Merci pentru apreciere, Natali, dar sincer sa fiu nu prea stiu ce-o fi insemnand un final profesionist. Totusi, nu uitati, sunt un amator debutant, nu cereti prea mult de la mine, ca bat in retragere…
cerem atita cit poti sau cel putin atit cit ai putut pina acum, nici un fel de retragere nu se accepta 🙂
O.K., promit un final pe masura. Sper sa nu va dezamageasca….
il postez cu prima ocazie, maxim in cateva ore…