Calau al propriilor placeri
Expus spre suferinte si dureri
Copil al nimanui El este
Parintele adoptiv il “creste”
Zilnic crud este lovit
Torturat si incatusat la nesfarsit
Limba si radacinile-i sunt taiate
De neamuri sa nu aiba parte
in singuratate sa traiasca
Adevarul sa nu-l cunoasca
Smerit sa fie cu ce are
Sa nu caute autodeterminare
incearca El sa evadeze
Din catuse sa se elibereze
Dar Temnicerul il vegheaza
Orice miscare i-o stopeaza
Nu cumva sa vada Lumina
Spre ai sai Frati sa-ntinda mina
Patru sute patruzeci si sapte e cifra durerii
A copilului asuprit de cele doua imperii.
- autor : Junior_1989
3 răspunsuri la ““Copilul asuprit””
Salutare! Sunt autorul acestor versuri shi as vrea sa stiu care este opinia D-voastra fatza de aceasta poezie. Sper ca de data aceasta mesajul poeziei este unul mai klar shi nu va stirni atitea opinii contraversate ca cea dintii poezie! Sunt deschis atit pentru opinii pozitive cit si pentru critici. Multumesk anticipat pentru aportul D-voastra!
Junior, de fapt nu e deloc obligatoriu ca mesajul unei poezii sa fie clar. De cele mai multe ori, chiar dimpotriva. Poezia sugereaza, face aluzii fine si subtile, nu arata grosolan cu degetul (dar poate sa o si faca, un talent autentic reusind sa ridice si „grosolania” la nivel de arta).
Nu stiu care sunt pretentiile tale in ale poeziei, dar, cu siguranta, creatia in cauza poti sa o pastrezi fara nicio rusine in jurnalul intim.
La mai mult si la mai mare (sau la mai calitativ)!
Dak cineva crede ca ma poate „fringe”, atunci raspunsul meu este DEGEABA voi face ceea ce fak indiferent place cuiva sau nu. Cine ma intelege bine, cine nu sanatate shi norok. Sa-i ajute Dumnezeu sa se ridice la un nivel mai sus decit reprezinta!