Am avut fericita ocazie in ajunul frumoasei sarbatori a oamenilor muncii sa vizionez la PRO TV un spot publicitar, in care se imita cu multa verva frazeologia, stilul, intonatia crainicilor din perioada ceausista, a socialismului dezvoltat. Populatia, in special muncitorimea, era invitata obsesiv sa participe la un concurs de frigarui, invingator al caruia este proclamat cel care reuseste sa prepare cel mai mare mic (paradoxul e de-a dreptul haios, dar si induiosator, nu-i asa?).
Nu mi-a luat mult timp sa realizez ca clasa muncitoare, cu toate meritele ei, a nimerit din lac in put. Drepturile consfintite in legislatiile socialiste, „protejate” de unele din cele mai duplicitare si odioase forme de organizare din lagarul socialist – sindicatele, au ramas doar pe hartie si in perioada postsovietica, a capitalismului salbatic. Timpuri tot mai negre vin pentru salariatii mioritici, care sunt la discretia totala a patronilor ce ii trateaza ca pe niste obiecte personale. Nimeni nu ar indrazni sa puna la indoiala ordinea, ierarhiile constituite, deciziile angajatorului, oricat de exploatat si nedreptatit s-ar simti, pentru ca astfel risca sa-si piarda locul de munca si salariul, asa mizerabil cum este el, ramanand in consecinta fara mijloace de subzistenta.
Multi mi-ar putea replica ca in economia de piata lucrurile s-au schimbat radical si ca angajatii nu au nevoie atat de drepturi, cat de salariile mari pe care le ofera patronii. Numai ca argumentul nu tine. Se stie doar ca cele mai mici salarii din Europa sunt in RM. De aici nu putem deduce ca muncitorii moldoveni ar fi lenesi. Dimpotriva, pe langa faptul ca sunt crunt exploatati, nu li se respecta cele mai elementare drepturi. Totodata, aici inca nu s-a constituit o traditie a luptei muncitorilor pentru drepturi economice. Acestia nu sunt uniti si nu e nevoie de abilitati deosebite ca sa spargi o greva, cu atat mai mult ca in sindicate, care nu beneficiaza de o putere reala, sunt alesi, de regula, rudele si prietenii celor din administratia intreprinderilor.
Bineinteles ca in conditiile in care, practic, niciun drept din legislatia muncii nu este respectat, iar salariile nu se deosebesc prea mult de cele platite in cele mai sarace tari africane, surprinde lipsa de reactie si revolta a celor exploatati, lipsa protestelor stradale si a revendicarilor economice legitime. Dar numai la prima vedere. in tara Mioritei revolta e privita ca o anomalie si, respectiv, este convertita in sarbatoare, in ospete la care se consuma mijloace economisite cu greu pe parcursul mai multor luni de munca silnica. Iar cine se impotriveste nu este in rand cu lumea, e un neom. Deci, cine prepara cel mai mare mic?