Dupa proiectia de film de la Galeria Brancusi, membrii Hyde Park s-au adunat pe Aleea Clasicilor la adunarea generala a organizatiei. Din pacate, multi nu au putut sa vina, prin urmare am fost nevoiti sa o amanam pentru o alta data. Cativa membri au decis sa mearga in fata Palatului National la actiunea de protest impotriva televiziunii oficiale manipulatoare, care-si sarbatorea acolo cu fast jubileul de 50 de ani.
Ajunsi la fata locului, am remarcat ca regiunea era impanzita de politisti, majoritatea lor imbracati in civil. Aflandu-ma cam cu 10 pasi in urma lui Oleg Brega, am auzit cum politistul care mergea in urma lui ii transmitea altuia pe statia radio sa-l opreasca, sa nu-l lase sa mearga mai departe. ªi intr-adevar, dupa cativa pasi a fost intampinat de un politist in uniforma si cativa in civil care nu-l lasau sa treaca. S-au postat pur si simplu in fata lui, fara nicio explicatie, fara a se legitima, si-i blocau trecerea. Atunci Oleg a inceput sa strige ca nu este lasat sa se exprime, ca-i sunt incalcate drepturile, scandand lozinci impotriva televiziunii de stat si a angajatilor ei. I-am intrebat de mai multe ori pe angajatii MAI de ce nu se legitimeaza, si n-am primit nici un raspuns. De asemenea, nimeni nu a reactionat cand le spuneam ca actiunea noastra se incadreaza perfect in limitele legislatiei si ca nu incalcam nimic. Din contra, unul din ei m-a amenintat spunandu-mi sa nu strig ca o sa-mi fie mai bine la comisariat.
La putin timp dupa aceasta, un individ foarte agresiv si cu o privire tulbure s-a napustit din multime asupra lui Oleg si i-a rupt lozinca, apoi a incercat sa faca acelasi lucru si cu lozinca mea cerandu-ne sa parasim teritoriul. Era clar ca e un provocator, cu misiune si intentioneaza sa provoace o incaierare, ca sa creeze motive pentru arestare si, ulterior, pentru intemnitare. Desi toti ceream sa intervina politia, in mijlocul caruia opera nestingherit insul cu pricina, nici unul din acestia nu s-a alertat. Dimpotriva, am fost luati buluc pe sus si dusi langa dubita politiei. Aici politistii au asteptat putin, sperand poate ca ne vom impotrivi ca sa aiba motive clare de retinere, dar, spre dezamagirea lor, toti am reactionat calm, cerandu-le sa se legitimeze si sa ne explice motivele retinerii. Bineinteles ca nu au facut-o, obligandu-ne sa urcam in masina lor, in total patru persoane: Oleg Brega, Ghenadie Brega, Anatol Hristea-Stan si Gheorghe Lupusoru plus individul violent, care a inceput sa tina prelegeri pe un ton ridicat in dubita despre faptul cat de periculosi suntem noi si cei care ne platesc, ca suntem raul cel mai mare din tara si alte aiureli. Ajunsi la comisariatul de politie Buiucani, am fost lasati in hol pana la venirea comisarului Budeanu, care a inceput imediat sa strige iritat: „De ce-i tineti aici? Poate si o masa sa le intindem? Duceti-i in celula, acolo unde le place lor!”.
Nici in celula politistul care urma sa ne perchezitioneze nu s-a legitimat si nu a expus motivele retinerii, in timp ce o angajata de-a lor ne filma demonstrativ si nu a reactionat in nici un fel cand i s-a cerut sa inceteze. Nu a acceptat sa anuntam un avocat, nici ca perchezitia sa aiba loc in prezenta unui martor. in cele din urma, au adus unul care nu stia nici un cuvant romaneste. Am fost luat intr-un birou separat unde am fost perchezitionat si mi s-au sechestrat toate bunurile personale. Cand le-am cerut sa respecte procedura si sa-mi sigileze lucrurile in plicuri, unul din ei m-a intrebat cu dispret: „Poate ne spui si pe ce parte sa dormim si cum sa respiram?”. Cand mi-au dat sa citesc lista obiectelor retinute ca sa o semnez, n-am putut sa o fac pentru ca lumina se stingea si se aprindea la fiecare doua secunde sau chiar mai des.
Doar dupa ce a venit procurorul de serviciu si un avocat, au acceptat ca lucrurile sa fie sigilate. Am insistat indeosebi pe aceasta pentru ca lui Ghenadie si lui Oleg le-au le-au fost deteriorate bunuri personale cu ocazia altor arestari – aparate de inregistrare, probe video. in timp ce bunurile ne-au fost sigilate si inchise intr-un seif, in cele trei celule au mai fost adusi cam vreo 10-15 boschetari, care emanau un miros pestilential. De fapt, si celule miroseau la fel si erau tot asa de neingrijite. in celula in care am fost inchisi, era doar o singura masa si un scaun pe care ne asezam pe rand. Ne-au tinut acolo pana dimineata, apoi au hotarat sa ne inchida intr-o celula cu boschetarii. incaperea era mai neingrijita decat un grajd, plina de fum, pe podea se prelingea urina detinutilor care nu mai rezistasera si si-au facut nevoile direct pe podea, pentru ca nici un politist nu reactiona la strigatele lor si la bataile in usa atunci cand solicitau sa fie dusi la veceu. Aici o parte din ei stateau intinsi pe niste scaune de scandura, dar majoritatea erau asezati pentru ca era putin loc in celula si nu aveau posibilitatea toti sa stea intinsi. Am reusit cu greu sa ma adaptez la mirosul de acolo si doar dupa o ora-doua, cand am fost scosi la veceu si am revenit, am realizat din nou cat de urat miroase in celula – practic mi se blocase respiratia.
Am fost tinuti in celula puturoasa si jegoasa cam pana la ora 14, apoi am fost transportati la Judecatoria Buiucani. Aici, dupa ce ni s-au prezentat invinuirile si am fost intrebati daca le intelegem, am cerut amanarea procesului, dar judecatorul ne-a refuzat, motivand ca in asemenea cauze procesul trebuie sa aiba loc intr-un termen de 24 de ore. El a cerut sa ne familiarizam cu dosarele pe loc, reprosandu-ne ca nu am fost cooperanti cu politia si ca nu am scris explicatiile la comisariat. Am coborat cu un etaj mai jos, ne-am asezat pe bancile din hol si am inceput sa citim dosarele. Ni se incrimina ca am ultragiat si agresat politia si persoanele adunate acolo, ca nu ne-am supus ordinelor, ca am folosit cuvinte injurioase – in total 4 articole din legislatie. Practic, tot ce ni se incrimineaza in dosar e deformat. Iar un martor a scris depozitia cu grafie chirilica, desi afirma ca e nascut in 1981. Chiar si acolo pe hol, in prezenta politiei, partea „vatamata” a inceput sa ne agreseze verbal si a fost dus de acolo la cererea noastra repetata.
A fost audiata mai intai partea adversa – individul care ne agresase la actiunea de protest. Acesta a declarat ca ne considera vinovati de incalcarea ordinii publice, ca am insultat persoanele adunate acolo, ca el personal a fost impins si imbrancit atunci cand s-a apropiat de noi si ne-a cerut sa incetam actiunea.
Apoi a fost audiat martorul politistilor, care a declarat si el ca am folosit si scandat cuvinte necenzurate si altele.
Dupa ce a fost audiata partea adversa, judecatorul a anuntat o pauza de 5 minute.
Revenind in biroul judecatorului, ni s-a cerut sa facem declaratii. Toti am cerut amanarea procesului, ca sa avem posibilitatea sa ne pregatim de proces, sa prezentam probe video, martori (ca si partea adversa), sa beneficiem de consultanta unui jurist, cu alte cuvinte sa ni se ofere sansa unui proces echitabil. Totusi, judecatorul insista sa spunem de ce nu am semnat procesul-verbal la comisariatul de politie, banuindu-ne de rea-intentie, desi, din cate stiu, inculpatul se bucura de prezumtia de nevinovatie si are dreptul sa nu declare nimic pana in instanta. ªi avocatul din oficiu a cerut amanarea procesului. in cele din urma, judecatorul a decis sa amane procesul pe data de 7 mai, ora 14.
Sa spun ca am ramas cu un gust amar in gura, in urma celor intamplate dupa ce am participat la o actiune de protest perfect legala, unde am manifestat pasnic, ar insemna sa nu spun nimic. De fapt, nici acum inca nu mi-am revenit, starea mea de spirit este la pamant, iar tot greul urmeaza de acum inainte. ªi nici nu poate sa fie altfel intr-un stat politienesc, in care cine spune lucrurilor pe nume este declarat infractor. Desigur, crima cea mai grava intr-un stat totalitar este sa declari deschis ca traiesti intr-un stat totalitar.

P.S. Azi dimineata am aflat ca ªtefan Uratu, reprezentanul Comitetului Helsinki din R.Moldova, a primit ieri un apel telefonic de la cineva care s-a prezentat Anatolie de la Hyde Park si care l-a informat ca am fi fost pusi in libertate in aceeasi zi, dimineata. Cine stie, care e organul ce poate cobori atat de jos, care e capabil de orice numai sa-si atinga scopurile?

Gheorghe Lupusoru

Referinte :