apropo, de starea de veghe, dupa moartea bunicului am avut si eu cosmaruri. mi-l
imaginam stand la poarta cimitirului si alte kestii din astea, tremuram cand le auzeam
pe matusile mele habotnice vorbind despre aceste lucruri, care in fond, stiu ca nu sunt cat de
cat de putin adevarate…dar care pot inspaimanta, mai ales pe timp de noapte, la
asternut de noapte , cand e intuneric in casa si kestii. bai, oameni buni, treziti-va.
moare omu’ – pomeni, slujbe la biserica, prosoape mici, prosoape mari, luminari cu
diametru cutare si nu mai scurte de cum a zis „parintele”.mai ales slujbele de pomenire.
e culmea. la 10 zile, la 40 de zile, – oricum, mortu ramane mort!!! si nu se skimba
nimic, prin lumanare , slujbe si pomeni nu-i luminezi nici o cale spre nicaieri (imparatia
cerurilor) asa cum se crede bigotic la noi. cadavrul ramane rece in sicriu si nimic nu
schimba asta… din pacate. am vrut sa spun in final ca imi e dor de bunicu meu. dak
exista dumnezeu, adik o forta suprema, eu cred ca e ceva prea grandios pt ca mintea
umana limitata sa o poata percepe si mai cred ca suprematia unui dumnezeu nu ar accepta
asemenea „nimicuri” bisericesti, pe care tot omenirea le-a scornit. dumnezeu e o constiinta
prea mare si nu se „slaveste” in biserici. el nu are nevoie de prosoapele noastre si
mantuieste omul nu dupa numarul, culoarea si „pompa” pomenilor, ci dupa felul cum si-a
trait viata. Crestinismul nu apreciaza viata si valorile ei.Ci pomenile. Eu cred ca dumnezeu nu este
crestin. punct.
p.s. bunicu meu si-a trait cel mai frumos viata.
2 răspunsuri la “Incinerare vs inhumare”
Gicule, pe cind un text despre poligamie 😉 http://www.curaj.net/forum/viewtopic.php?t=158&start=15
apropo, de starea de veghe, dupa moartea bunicului am avut si eu cosmaruri. mi-l
imaginam stand la poarta cimitirului si alte kestii din astea, tremuram cand le auzeam
pe matusile mele habotnice vorbind despre aceste lucruri, care in fond, stiu ca nu sunt cat de
cat de putin adevarate…dar care pot inspaimanta, mai ales pe timp de noapte, la
asternut de noapte , cand e intuneric in casa si kestii. bai, oameni buni, treziti-va.
moare omu’ – pomeni, slujbe la biserica, prosoape mici, prosoape mari, luminari cu
diametru cutare si nu mai scurte de cum a zis „parintele”.mai ales slujbele de pomenire.
e culmea. la 10 zile, la 40 de zile, – oricum, mortu ramane mort!!! si nu se skimba
nimic, prin lumanare , slujbe si pomeni nu-i luminezi nici o cale spre nicaieri (imparatia
cerurilor) asa cum se crede bigotic la noi. cadavrul ramane rece in sicriu si nimic nu
schimba asta… din pacate. am vrut sa spun in final ca imi e dor de bunicu meu. dak
exista dumnezeu, adik o forta suprema, eu cred ca e ceva prea grandios pt ca mintea
umana limitata sa o poata percepe si mai cred ca suprematia unui dumnezeu nu ar accepta
asemenea „nimicuri” bisericesti, pe care tot omenirea le-a scornit. dumnezeu e o constiinta
prea mare si nu se „slaveste” in biserici. el nu are nevoie de prosoapele noastre si
mantuieste omul nu dupa numarul, culoarea si „pompa” pomenilor, ci dupa felul cum si-a
trait viata. Crestinismul nu apreciaza viata si valorile ei.Ci pomenile. Eu cred ca dumnezeu nu este
crestin. punct.
p.s. bunicu meu si-a trait cel mai frumos viata.