Era pace si frumos, lumea era aproape fericita si nimic nu prevestea ca doi oameni obisnuiti (un barbat si o femeie) din diaspora basarabeana vor deveni monstri peste noapte, transformandu-se in mesageri ai sfarsitului lumii. Se numeau Nae Nemerenco si Minodora Vintil.
Minodora nu a ajuns intamplator in strainatatea civilizata. De fapt, nu a plecat acolo sa lucreze la negru. Ocupa in tara o functie importanta, iar cand au venit la putere forte politice favorabile ei, a profitat de ocazie si a obtinut un post caldut la o ambasada dintr-o tara indepartata, de peste mari si tari. Nu era o femeie rea de felul ei, dar viata a facut-o in cele din urma mai rea decat o catea. Cand se infuria, scotea foc si para pe gura si nari. Nimeni nu se incumeta sa-i stea in cale, pentru ca era tare afurisita, dar se temeau mai ales de cunoscutii ei influenti, infiltrati peste tot. Asa ca nimeni nu risca sa-si puna mintea cu ea, sa-i stea in cale. Minodora a simtit ca poate sa-si bata joc nepedepsita de toti din jurul ei si nu statea cu mainile in san, cu atat mai mult ca din fire era sadica. Multi o banuia ca ar fi chiar lesbiana, atat de masculinizat ii era comportamentul.
ªi Nae Nemerenco a plecat din tara sa-si caute norocul in strainatate. Dar, spre deosebire de Minodora, Nae era destul de pudic, chiar pudibond pe alocuri. Avea fobie de cuvintele considerate indecente si le evita din rasputeri. Iar daca, totusi, ii scapa unul la manie, mergea imediat la biserica, tinea posturi indelungate – intr-un cuvant indeplinea canoanele popilor de la A pana la Z. Nici el insusi nu-i putea explica de ce are atata oroare de manifestarile indecente, de indecenta in general, mai ales ca nici macar n-o putea defini clar, dar o simtea intuitiv si-i era suficient.
ªtiinta si religia faceau casa comuna in capul lui si nu se certau niciodata. Dar nici nu avea timp de prostii, pentru ca era preocupat si de interesele tarii natale pe care si-o dorea in egala masura prospera, emancipata si crestina.
Viata lor putin se deosebea de a restului oamenilor care ii inconjura si poate ca si-ar fi urmat cursul firesc pana la trecerea in nefiinta. Dar nu a fost sa fie asa. intr-o seara cei doi, aflati pe meridiane diferite, au observat pe cer un obiect care emana o lumina orbitoare. infricosati, au ramas tintuiti locului, nu puteau nici macar sa deschida gura sa strige, sa-si exteriorizeze frica. Dupa cateva minute, din obiectul ciudat si misterios a tasnit o raza. Nae si Minodora si-au pierdut instantaneu cunostinta, dar si constiinta.
S-au trezit abia spre dimineata. Erau atat de vlaguiti, incat se tineau cu greu pe picioare. Au ajuns acasa dupa mult timp, tinandu-se de toate gardurile si de toti copacii pe care ii intalneau in cale. insa, intorcand privirea in urma, au inlemnit de groaza. Tot pe ce pusese mana murea, plantele se ofileau, iarba se usca, arborii se innegreau si deveneau faramiciosi. Creaturile din cosmos sau cine o mai fi fost ele le-au inoculat niste virusi, care aveau puterea sa nimiceasca planeta in cateva zile. I-au transformat in mutanti, vara voia si acceptul lor. Acum, cei numiti in societate „greseli ale naturii” pareau culmea perfectiunii in comparatie cu ei.
Desi nu era vina lui Nemerenco si Vintil, omenirea urma sa intreprinda masuri drastice, de izolare a lor, pentru a se proteja sau, mai degraba, pentru a supravietui. Timp ramasese putin, iar Apocalipsa se apropia vijelios de omenirea neascultatoare. tapii ispasitori, Nae si Minodora, asteptau resemnati ritualurile de sacrificare, la care urmau sa fie supusi in cateva ore. De fapt, fie vorba intre noi, targul era profitabil pentru intreg Universul: si Apocalipsa era evitata, si omenirea scapa de niste specimene suspecte. Vorba neamtului – utile dulci miscere…