in unul din romanele sale, pare-mi-se „De ce iubim femeile”, Mircea Cartarescu insiruia lista de calitati si organe ale femeilor care le face automat placute barbatilor. Este adevarat ca, asa cum se obisnuieste de regula in aceste cazuri, autorul sau naratorul a uitat sa specifice gusturile sexuale ale barbatilor care se lasa sedusi de sani sau vagin. Aceasta m-a facut sa cred ca barbati sunt doar heterosexualii, iar eu si altii ca mine ar fi niste accidente nefericite ale sexului tare. Sper sa nu se supere fanii si fanele lui Cartarescu, cu atat mai mult ca nu-i port nici eu pica, stiind ca nu este homofob. Dar, totusi, in acest caz ma simt intr-un fel obligat sa fac o remarca si sa spun ca pe mine nu ma atrag femeile si farmecele lor, pe care el le-a expus cu atata minutiozitate publicului. Mai mult, daca sanii unei femei ma lasa rece (adica nici nu ma dezgusta, nici nu ma excita sexual), vaginul in schimb ma oripileaza, imi provoaca voma in adevaratul sens al cuvantului.
Cred, totusi, ca Mircea Cartarescu ar fi trebuit sa specifice orientarea sexuala a celui care declara „iubim femeile” sau sa formuleze cam in felul urmator „De ce unor barbati le plac femeile”. Gestul de a se substitui tuturor barbatilor, de a semna in numele tuturor, de parca preferintele sale sexuale ar fi universal valabile, nu-i fac cinste, in opinia mea, unui scriitor care face atata caz de postmodernismul si toleranta sa, dar care, in realitate, foloseste discursurile buneilor sai pasoptisti atunci cand vine vorba de sexualitate.
Textul de fata este, de fapt, o reactie la lipsa de tact a celor care isi striga in gura mare predilectiile, negand in acelasi timp gusturile la fel de legitime, desi minoritare, ale altor oameni. in acest caz, cred ca exprimarea in public a lipsei atractiei pentru obiecte considerate universal frumoase sau placute in societatea noastra patriarhala este la fel de indreptatita, ca si adorarea lor.
Iar intr-un viitor articol voi incerca sa explic de ce imi plac mie unele femei sau, mai degraba, de ce le simpatizez…
58 de răspunsuri la “Iubim sau iubesc?”
am observat in timp, (am de vreo 3 ori varsta ta) te-am si vazut de altfel cum arati, de aia si am remarcat de ce spui … ceea ce spui.
pai timp mai este, nu? era o invitatie pentru viitor 🙂
mai este 🙂 .. indiferent cat o mai fi frumusetea nu se va schimba sau va disparea din clasament 🙂
Se va schimba (in procentaj) doar numarul celor ce apeleaza la ea ca un atu si calitate – asta e in crestere masiva si foarte vizibil 🙂 (in detrimentul altor calitati)
mai sunt si altele atuuri care cresc, situatia materiala e una foarte crescatoare.
Cei cu inteligenta sunt cam la ghici, nici, nici, probabil aici tot asa se va ramane.
Depinde insa la referinta, la toti sau doar la unii, cauza cresterii lor a devenit alta fata de trecut (unde intr-adevar se aprecia ceva si era pe cinstite aprecierea)
Devenim falsi (in toate), cu alte scopuri in viat, pe care majoritatea vrea sa le atinga cu orice pret, orice pret ala insemnand chiar orice pret, asta e problema.
„…Devenim falsi (in toate), cu alte scopuri in viata, pe care majoritatea vrea sa le atinga cu orice pret, orice pret ala insemnand chiar orice pret, asta e problema”.
Mai anonimule, de data asta te laud. Ai spus-o atat de bine, ca nimeni altul. E minunat sa fii sincer cu tine si cu lumea din jur macar o data in viata…
„Devenim falsi (in toate), cu alte scopuri in viata, pe care majoritatea vrea sa le atinga cu orice pret, orice pret ala insemnand chiar orice pret, asta e problema.”
Asta e alta poveste… Eu demult am zis ca „societatea e un rau inevitabil” (nu cred c-ai vazut,era scris la mine pe blog 😉 ) Dar e si normal ca accentele sa se schimbe cu timpul „Evolutia…”. Iar frumusetea, frumusetea e un caz foarte interesant… stii, ma ocup cu artele plastice (si nu e doar un hobby) de ceva timp si acolo se observa foarte bine cum se modifica accentele…
Mai GW 🙂
Da, l-a ars bine, n-am ce zice…
🙂 crezi ?
sistemul ne-a creat oportunitatea asta fantastica prin exemple proprii, si mai real s-a facut prin schimbarea cailor de ajungere acolo, cu asta deja ne-au dus de tot de rapa, caci ne-au obligat sa ne schimbam inclusiv valorile noastre morale.
Pentru ca s-au impus alte cai pentru a atinge valorile dorite, si vrei nu vrei, lumea a fost obligata sa le urmeze, n-au alternative, nu pot ramane sa moara de foame si uite asa s-au schimbat valorile
De ce crezi ca frumusetea era ceva foarte respectat si apreciat in trecut ? si acum este dar numarul celor ce o respecta si o apreciaza (in adevaratul ei sens) a scazut.
Toata lumea vrea o bucatica de bun, frumos, dar ajungerea la acel ceva depinde acum de multe altele diferite, de valoarea sociala de exemplu (ptr ca e cel mai mult cautata din cauza nevoilor desi poate fi chiar din fala sau mandrie, caci si astea au crescut ca orgolii proprii)
inainte nu depindea de ele, ptr ca lumea la nivel de bunastare (social) era cam toata in aceeasi oala, din start se elimina ceva fals competitiv si aiurit (valoarea sociala), ramanea exact ce trebuie pentru exact ce vrei fara alte falsitati.
Acum omul nu mai are, ca sa-si rezolve problemele pune la bataie orice pentru rezolvarea lor, (inclusiv frumusetea) intrand astfel socialul ca atu la dragoste (lucru care nu prea se intampla masiv in trecut, nu era cazul) iar aia numai dragoste nu e, desi frumusetea romane apreciata in continuare (dar numai de unul din ei)
Prin trocul asta frumusetea asta a devenit un bun de consum patetic, pe care poti sa o cumperi cu altceva decat dragoste – asta e o porcarie.
La fel de mare porcarie e si denigrarea sensului ei