Din obicei mergem la serviciu, constient ne lasam exploatati, ne plingem de oboseala, dar nu schimbam nimic, ne-am obisnuit. Asta inseamna pentru noi acoperirea strictului necesar la salariu – satisfacerea necesitatilor vitale. Creerul ocupat doar cu asta, nu mai ramine timp si loc pentru altceva, dar nici nu mai avem nevoie de altceva, daca avem toate poftele implinite, suntem in perfecta regula! E la moda sa vrei , pina si oamenii ramin sa fie impreuna doar din necesitatea fizica de a se avea, e ca o seceta de ratiune, de atitudine umana, de parca am uitat ceva… de parca am ales sa fim animalute, pina si legile le schimbam doar din perspectiva de a fi liberi sa ne saturam de toate, toate aptitudinile noastre umane le concentram in scopuri similare, ma intreb astfel la ce ne trebuie constitutie cind nu mai stim ce e respectul, atasamentul si compasiunea??!!!
E o disperare in inima, un pustiu in suflet, o prostie in cap, se pare ca doar asta ne-a mai ramas, asta suntem, asta riscam sa devenim oricum, daca nu ne aducem aminte ca suntem oameni , asta inseamna privilegii si responsabilitatea de a gindi, vorbi si proceda cu mai multa intelepciune.
5 răspunsuri la “Degeaba oameni, degeaba creer!”
nu stiu daca te contrazic insa oamenii au compasiune fata de orice ii inconjoara, sa ajute din omenia caracteristica, numai ca din pacate s-a facut si din asta un job manipulat pe interese si nu prea mai stii daca ce faci e cu adevarat bine sau se duce in buzunarul vreunui smecher.
De aia cel mai indicat e PERSONAL, scurt, in tacere dar la obiect, ai si cea mai mare satisfactie.
Nu-ti trebuie firma sa faci un bine, iti trebuie doar cunoscuti, prieteni apropiati.
Instrainarea fata de oameni si probleme vine din izolare fata de ei.
nu am de unde sa stiu daca asa e cu adevarat, nu am ajuns in acea perioada a vietii (inca?). Toata viata am incercat sa ii schimb pe altii si desigur in primul rand sa ma schimb pe mine daca era cazul si nu am esuat. Sper sa fiu vreun perfectionist, nu stiu daca asta sunt acum, dar sper sa se mentina tot asa si simtirile sa fie treze, schimbatoare.
Dar tot acest haos daca este adevarat, al „creerului ocupat”, probabil ar mai trece daca oamenii ar avea un trai mai bun, macar sa fie fericiti. Chiar incerc actual realizarea unei doctrine pe baza fericirii ca indicator national.. dar e alta poveste. Bafta voua.
Un frate roman!
oglindo, ortografiaza te rog corect cuvantul „creIer”, ca nu-ti face onoare. DEX-ul e-alaturi.
Cit timp unii vor fi salariati, indiferent de greutati, au sanse sa mai aiba o farima de solidaritate reciproca. Daca o ei pe cont propiu, e mai greu, stresul pe care nici nu-l viseaza un salariat, te face mai inchis, mai reflactar fata de nevoile altora.
inca mai traim intre Prut si Nistru,inca mai avem o istorie zbuciumata,o soarta vitrega si un viitor intunecat.suntem oameni de aur,eu inca nu stiu o natiune mai smerita si mai rabdatoare ca noi.Intr-un fel suntem nevoiti sa o facem,deoarece chiar daca cineva incearca sa mai portesteze(foarte rar),nu are nici un rezultat(sau unul negativ)…