Avocatii parlamentari, conform art. 1 si 2 al Legii RM nr. 1349 din 17.10.1997, in exercitarea atributiilor sale profesionale sint imputerniciti sa asigure garantarea respectarii drepturilor si libertatilor constitutionale ale omului de catre autoritati si persoanele cu functii de raspundere, sa contribuie la repunerea in drepturi a cetatenilor.
Importanta deosebita a libertatii la intruniri si libertatea opiniei si a exprimarii a cetatenilor este pusa in valoare de catre articolele 32 si 40 ale Constitutiei RM si actele internationale in domeniu la care Republica Moldova este parte, atribuindu-li-se statut de drepturi fundamentale. Protectia si promovarea lor este o preocupare a avocatilor parlamentari.
in plan international, dreptul la libertatea de exprimare, libertatea de intrunire pasnica si interzicerea discriminarii este garantata oricarei persoane prin art. art. 18, 19, 21, 26 ale Pactului International privind Drepturile Civile si Politice, art. art. 9, 10 al (1), art. 11 al. (1), art. 14 ale Conventiei Europene a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrangeri decat acelor prevazute de lege.
Legea RM privind intrunirile nr. 26 din 22 februarie 2008, faciliteaza modalitatea de organizare si desfasurare a intrunirilor, materializand in mare parte spiritul normei constitutionale si a Conventiei Europene pentru apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, privitor la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de exprimare fara amestecul autoritatilor publice.
Desi normele Legii privind intrunirile confera organizatorilor si participantilor dreptul de a desfasura intruniri pasnice in orice loc deschis publicului si de a fi asigurati cu protectia statului, evenimentele recent derulate in capitala vorbesc despre ignorarea de catre reprezentantii organelor de drept a prevederilor legale mentionate.
Cazuri elocvente de neglijare a normelor legale si chiar exces de zel din partea reprezentantilor MAI constituie retinerea si aducerea fortata la Comisariatul de Politie al sectorului Buiucani a unor membri ai organizatiei „Hyde Park” la 22, 30 aprilie si 10 mai 2008, in legatura cu desfasurarea actiunilor de protest pasnice derulate in fata Presedintiei RM, Palatului National si Guvernului RM, precum si dispensarea fortata a participantilor la intrunirea organizata la 13 mai 2008 in fata Guvernului de catre asociatia obsteasca „Salvgardare”.
Conform art. art. 5, 7, 8 si 12 ale Legii nr. 26, intrunirile pasnice la care iau parte pana la 50 de participanti se pot desfasura in orice loc deschis publicului, in afara cladirilor sau in afara altor spatii inchise accesului liber, fara a fi obligatorie notificarea autoritatii administratiei publice locale referitor la desfasurarea acesteia. Oricine este liber sa participe activ sau sa asiste la o intrunire.
Dispersarea fortata a intrunirii se va considera legala doar in cazul nerespectarii caracterului pasnic al acesteia, in conditiile si dupa procedura prevazute in art. 22 al Legii nr. 26, aceasta constituind o masura exceptionala exercitata de politie numai la solicitarea reprezentantului administratiei publice locale.
in acelasi timp, colaboratorii politiei au reactionat cu totul diferit, sau mai degraba nu au reactionat nici intr-un fel la actiunile contra manifestantilor fata de participantii mitingului din 11 mai 2008, organizat de asociatia obsteasca Gender Doc-M.
Conform standardelor internationale, libertatea la intruniri pasnice si libertatea exprimarii apartin tuturor persoanelor, nu doar celor care constituie majoritatea. Respectiv se admite ca o intrunire poate deranja anumite persoane sau grupuri de persoane vis-a-vis de ideile propagate sau revendicarile inaintate. Ele (revendicarile) pot fi contrare pozitiei majoritatii in societate. Aceasta insa nu poate constitui motiv pentru a interzice intrunirea pasnica. Daca exista temeri pentru securitatea demonstrantilor, autoritatile trebuie sa intreprinda masuri de protectie a acestora sau sa sugereze alternative pentru ca in cele din urma, manifestarea sa se desfasoare pe cit e posibil in forma solicitata.
in contextul celor invocate, e de mentionat ca conform art. 4 a Legii RM privind intrunirile, dreptul la libera intrunire este garantata tuturor persoanelor, indiferent de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere, de origine sociala sau de oricare alt criteriu.
Facind referire la art. art. 1, 2 si 4 ale Legii RM cu privire la politie nr. 416 din 18.12.1990, relevam ca sarcinile principale ale politiei sint apararea vietii, sanatatii, onoarei, demnitatii, drepturilor, libertatilor, intereselor si averii cetatenilor de atentate criminale si de alte atacuri nelegitime, prevenirea si curmarea crimelor si a altor infractiuni, mentinerea ordinii publice si asigurarea securitatii publice, actiuni desfasurate pe baza respectarii stricte a legilor.
in opinia avocatului parlamentar atitudinea lucratorilor politiei, in contextul referintelor anterioare, constituie o incalcare constienta a prevederilor legislatiei cu privire la politie si privind libertatea intrunirilor avind drept consecinta privarea participantilor la intrunire de protectie din partea statului. Or statul, in cazul dat prin intermediul Politiei, era obligat sa apere cetatenii indiferent de situatia lor sociala si de alta natura in timpul manifestarii preconizate.
Conceptul de libertate sugereaza actiuni negative din partea Statului, adica abtinere de a interveni in realizarea libertatii cetatenilor sai la intrunire. Cu toate acestea, o libertate reala si efectiva de intrunire pasnica nu este compatibila cu o simpla obligatie de neingerinta din partea statului, ci incadreaza si obligatia pozitiva de a asigura desfasurarea pasnica a unei manifestatii licite. Prin urmare, este in obligatia statului protectia participantilor la intrunire de o eventuala interventie a altor persoane cu intentii violente.
Rolul organelor abilitate in garantarea exercitarii dreptului la libertatea intrunirii si protejarea manifestantilor, cit si interzicerea oricarei discriminari de ordin sexual este consolidat de precedentele Curtii Europeane a Drepturilor Omului, care in cadrul examinarii unor cazuri (cauza Plattform Arzte fur Das Leben c. Austria, 1985; Lustig-Prean si Beckett c. Regatului Unit, si Smith si Grady c. Regatului Unit, 1999 ) a estimat ca participantii trebuie sa poata sa organizeze o demonstratie fara teama de violenta fizica din partea acelora care se opun ideilor lor, altminteri vor fi impiedicati sa-si exprime propriile opinii. intr-o democratie, dreptul la contra manifestatie nu se poate extinde pana la afectarea exercitarii dreptului de a manifesta.
in aceasta ordine de idei, este de mentionat faptul ca inactiunile politiei fata de respectarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor poate constitui obiect de abordare in eventuale procese pornite impotriva Republicii Moldova in fata Curtii Europene pentru Drepturile Omului (invocandu-se violarea art. 8 – respectarea vietii private, art. 11 – libertatea de intrunire si asociere, art. 14 – nedescriminarea ale Conventiei Europene), si nu exclude condamnarea statului in plan international.
De asemenea este relevanta adoptarea de catre Comitetul de Ministri al Consiliului Europei a Recomandarii 1474 (2000), prin care se invita statele membre sa includa orientarea sexuala printre motivele de discriminare interzise de catre legislatia nationala, adoptarea masurilor disciplinare impotriva celor care ar discrimina homosexualii, adoptarea masurilor pozitive pentru combaterea atitudinilor de homofobie, in special in scoli, structuri medicale, in armata, politie etc., prin intermediul unor instruiri initiale si continue.
Prevenirea cazurilor de discriminare a minoritatilor sexuale din partea societatii, inclusiv prin privarea acestora de drepturi fundamentale, a generat adoptarea in martie 2007 a Principiilor de la Yogyakarta. Importanta acestor principii a fost evidentiata de Comisarului European pentru Drepturile Omului – Thomas Hammarberg in discursul sau sustinut la Conferinta Consiliului Europei din 16 mai 2008, consacrata zilei internationale impotriva homofobiei.
Principiile de la Yogyakarta, adoptate de catre Consiliul pentru Drepturile Omului a ONU, constituie o culegere de angajamente ale statelor membre ONU de a aplica dreptul international in ce priveste orientarea sexuala si identitatea de gen a persoanei si stabilesc ca abuzurile datorita orientarii sexuale si identitatii de gen a perioadei sunt violari ale drepturilor omului si ale legislatiei internationale.
Avind la baza evenimentele descrise in prezenta sesizare, avocatul parlamentar considera ca atare actiuni si atitudine din partea politiei sunt contrare prevederilor legale nationale si internationale, inclusiv art. art. 18, 19, 21, 26 ale Pactului International privind Drepturile Civile si Politice, art. art. 9, 10 al (1), art. 11, 14, 17 Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, art. 16, 18 al. (1), art. 32, 39 si 40 ale Constitutiei RM, prevederilor Legii RM privind intrunirile nr. 26 din 22 februarie 2008, art. 1, 2 al. (1), (4), (5), art. 4, 12 al. (1), (2), (9) ale Legii RM cu privire la politie nr. 416 din 18.12.1990 si nu pot fi tolerate.
in baza celor invocate, avocatul parlamentar Iurie Perevoznic recomanda Ministerului Afacerilor Interne:
1.Examinarea circumstantelor descrise in prezenta sesizare cu luarea masurilor de rigoare fata de colaboratorii de politie, care prin nerespectarea prevederilor legislatiei cu privire la intruniri au incalcat drepturile constitutionale ale cetatenilor;
2.Organizarea instruirii colaboratorilor de politie in vederea aprofundarii cunostintelor in domeniul libertatii intrunirilor si drepturilor cetatenilor la opinie si exprimare.
Sursa : ombudsman.md