Un cadou de Craciun?


E iarna… vremea sarbatorilor religioase a trecut prea repede, in viltoarea agitatiei si a distractiilor. Dar… a fost frumos, nu-i asa?! Cel putin atmosfera de la sat a fost magnifica: in jurul unei mese imbelsugate de bucatele cele mai alese, adunata intreaga familie si prietenii Bradul impodobit cu jucarii de fericire radia, iar cuvintele bune si laudele roiau precum fulgii in furtuna. Lemnele trosneau in soba si in casa nu fusese niciodata mai cald.

Craciunul vine pentru noi, romanii din Moldova pe 7 ianuarie, mai tirziu decit pentru intreaga populatie a planetei. Cu toate ca se fac aceleasi pregatiri, spiritul nu este la fel… asa incit chiar si televiziunea nu acorda decit citeva minute, pentru a anunta in cadrul jurnalului faptul ca minoritatile nationale din Romania si basarabenii sarbatoresc nasterea Domnului Isus Hristos pe stil vechi.

Dar ceea ce a mai ramas din „2” saptamini de „Craciun” sunt doar citeva amintiri in plus, care vor starui in mintea noastra mult timp de-acum incolo. Una dintre ele vreau sa v-o povestesc acum…

Cu o zi inainte (de altfel, probabil, toate femeile stiu ca pentru intimpinarea sarbatorilor trebuie sa-ti rezervi citeva zile pentru a sta la bucatarie) pregateam mincare si cum nu-mi ajungeau niste ingrediente m-am hotarit sa ma duc la magazin. Afara era foarte frig, iar parasirea casei pe o astfel de vreme rea un fel de eroism (sau cel putin asa mi se parea mie). Totusi m-am imbracat bine si am iesit. Cei doi catei ai mei (de fapt ai verisoarei mele Cezara, care mi i-a lasat in grija pentru un timp), de rasa pechinez, aratau foarte entuziasmati si vroiau sa ma insoteasca. Le-am ingaduit acest lucru, facindu-mi chiar o mare placere: sa mergi in 3 este mai distractiv decit de una singura.

Peste vreo 20 de minute cu mina inghetata apasam clanta magazinului, iar deschizind usa au intrat si cateii.

Ambii seamana cu niste lei in miniatura. Unul se numeste Felix, are 8 ani si este un adevarat rege (fara un tron si cei 2 dinti din fata!!), care domneste peste jungla sa populara de 5 pisici si 4 ciini. Iar celalalt este Iasca, un adevarat Fat – Frumos, in floarea tineretii (adica are 2 ani), care intotdeauna pretinde la „scaunul domnesc”.

Vinzatoarea nu a facut nici o remarca privitor la intrarea lor, fiind obisnuita cu acest lucru. Dar printre cumparatori se aflau si citiva barbati care veneau din UE (asta am dedus-o dupa masina lor, linga numarul careia era impregnat simbolul uniunii) si care pareau bine dispusi.

Am rugat-o pe doamna de la tejghea sa-mi dea niste unt. intre timp ciinii erau destul de energici, facind multe miscari si tot mirosind strainii, parca cautind ceva inexistent, dar totusi prezent. La care unul dintre domni, impus de situatie, ma intreaba cu o oarecare sfiala pe fata si ezitare in ginduri:

– Sunt el si ea? facind referire la sexul lor. Se uita la ei ca la doi indragostiti, cu un zimbet sarcastic, mai ales ca chiar in acel moment… intelegeti… cei doi citei se aflau in calduri si-si dadeau friu liber emotiilor ce le nutreau unul fata de altul.

– Sunt doi de „el”, ii raspund eu cu o mimica stupida ce trada o situatie absolut normala.

– Aaa… exista siaici… facu domnu’ mirat si inghitind noduri, continua sa-i priveasca cu jind, in timp ce ieseam…

Mergind spre casa meditam asupra situatiei ce avusese loc. nu intelegeam de ce barbatul era asa de impresionat de intimplarea pe care tocmai o vazuse. De altfel pentru mine dragostea cateilor mi se parea absolut fireasca, mai ales ca de la un timp incoace se manifesta tot mai des.

ii observam pe cei doi, inaintind prin nameti, cind deodata un gind nastrusnic imi intepa violent mintea si fara sa vreau imi auzii vocea tipind ca din gura de sarpe:

– Aaaaaa! CatEII MEI SUNT GAY!!!!

Citiva trecatori intoarsera capul sa vada ce este, dar tocmai in acel moment imi veni o ameteala, alunecai pe o bucata de gheata si parca cazui in abis. Peste citeva secunde fulgeratoare deschisei ochii si vazui (cu toate ca era ziua!) mii de stelute aurii – fenomen pe care nici acum nu pot sa mi-l explic.

Sa fi fost un cadou de Craciun?…

Stamati Corina

Milesti, Nisporeni


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.