De ce sunt privilegiate problemele generale, care nu intereseaza cu adevarat pe nimeni, in defavoarea chestiunilor concrete, cotidiene, considerate de regula minore, marunte si neimportante? Sa prezinte oare mai mult interes un subiect de acum un secol, in care se pune in discutie eroismul armatei unui stat decat, sa zicem, teroarea pe care o exercita zilnic cainii sau organele de forta ale statului asupra cetatenilor? Dar anume asa este apreciata valoarea problemelor intr-o societate, indiferent cine o face. in cazul in care ai incerca sa efectuezi un sondaj direct in strada si ai intreba, neselectiv, pe trecatori ce tema ar prefera sa fie discutata la o emisiune interactiva: o revolutie sau un razboi de eliberare nationala care a avut loc acum 3 veacuri ori problema canilor vagabonzi sau a celor dresati care se plimba nesupravegheati pe strada, practic toti respondentii te vor privi ca pe un cazut de pe luna, dand preferinta primei teme, considerata mai importanta, serioasa si demna de atentie. De asemenea, nu se vor arata prea preocupati nici de umflarea artificiala a preturilor la produsele alimentare, nici de proasta gestionare a retelelor de gaze, a apeductelor, care, in consecinta, loveste direct in buzunarul consumatorului.
De fapt, problemele economice au cazut in dizgratie de vreo doua decenii in RM, pentru ca sunt asociate cu stomacul – un organ care provoaca greata revolutionarilor autohtoni. ªi cum sa nu fie repulsiv, daca e situat in partea de jos a organismului, produce doar chestii puturoase si inutile. in el ajunge si atat de dispretuitul salam, care, la randul lui, da nastere unor asociatii la fel de neplacute fierbintilor revolutionari autohtoni.
Pe de alta parte, populatia e la fel de eficient prostita de mass-media prin punerea in discutie a unor probleme scoase din burta sau a tot felul de curiozitati si excenticitati care se intampla la mii de kilometri departare. Azi dimineata, de exemplu, DJ-ii de la Antena C s-au aratat preocupati de urmatoarea dilema: Cum pot fi fericite doua persoane de pe un desen, daca nu se pot atinge? Nu mi-a ramas decat sa constat ca e o emisiune produsa de imbecili pentru imbecili, si care prinde bine la public pentru ca dialogurile infecte sunt alternate de cantecele ritmate.
Iar Europa Libera sau BBC-ul se arta preocupate de problemele birmanezilor, tibetanilor, unor triburi canibale din Africa sau de aparitia vietii pe pamant, fara sa scoata un cuvant despre persecutiile si faradelegile care au loc in statul in care emit.
Apropo, diseara se organizeaza un concert de binefacere pentru refugiatii din Guatemala si o discutie de suflet pe marginea gestului mamei lui ªtefan cel Mare si Sfant, care nu i-a permis fiului sa intre in cetate invins. Poate reusesc sa ajung si eu, sa particip, sa ma implic, daca reusesc sa ocolesc haitele de caini, care seara devin foarte agresive.