Asistam la agresiunea militara a unei puteri neo-imperiale (Rusia) fata de un stat suveran (Georgia). Acesta din urma doreste sa isi prezerve independenta si integritatea teritoriala consfintita international, cu sacrificii si eforturi impresionante. Modelul sovietic al invaziilor Budapestei in 1956 si a Cehoslovaciei in 1968 este reeditat acum de Rusia “capitalista”.

Georgia este o democratie in curs de consolidare. Stilul de viata sociala si politica al georgienilor tinde sa se inscrie progresiv in ceea ce generic si simplist am putea numi “Western way of life”.

Rusia nu este o democratie. Este o oligarhie petro-militara revansarda, care viseaza la re-anexarea vechilor teritorii inglobate candva in Uniunea Sovietica. Mentalitatea dominanta in randul elitei politice care deserveste Kremlinul este “nostalghia” dupa puterea sovietica de alta data, combinata cu un soi de nationalism revasard sustinut financiar de o oligarhie petro-militara. Conceptia acestei oligarhii este ca spatiul geopolitic detinut de fostele republici sovietice (unele care si-au declarat independenta intre timp) este un bun istoric al Rusiei si ca, in viitor, ceea ce s-a pierdut prin destramarea Uniunii Sovietice, va fi recucerit la loc, fie prin santaj economic, fie prin forta armelor. Putin a si declarat la un moment dat ca “cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului XX a fost destramarea Uniunii Sovietice”.

Ideea re-anexarii este una dominanta in mintea strategilor de la Kremlin. Georgia a primit MAP-ul. Rusia considera ca principala umbrela de securitate a Occidentului – NATO – constituie o stavila in calea ambitiilor ei neo-imperiale.

Utilizarea minoritatilor rusofone din fostele teritorii sovietice – devenite intre timp state independente si pro-occidentale – este o tactica mai veche de destabilizare si ca bun pretext de invazie militara in vederea ‘restabilirii calmului si ordinii”. Asa am ajuns la formule paranoico-hilare de tipul “trupe rusesti de mentinere a pacii” in regiunea osetina. Este ca si cum ai angaja piromanii intr-o unitate de pompieri.

In anii imediat urmatori prabusirii imperiului sovietic minoritatea rusofona a fost calul troian din care Moscova a deversat conflctele si tensiunile extreme din interiorul tarilor baltice, in Transnistria, in Abhazia si Osetia de Sud, in Ucraina.

Nu sunt de acord cu opinia Alinei Mungiu Pippidi. Intr-un editorial publicat an acest ziar incerca sa ne convinga, pe baza unor agrumente de tip anecdotic, culese chiar din Georgia acum ceva timp, unde a fost invitata la un ‘summit”, de ce nu va cuceri NATO Caucazul. Invoca in acest sens europaralizia (indiferenta autoritatilor de la Bruxelles fata de “conflictele inghetate”), “iresponsabilitatea” lui Saakasvili, si convingerea dominanta in cancelariile diplomatice ca Occidentul nu va interveni nici in Osetia, nici in Transnistria. Pesimism inutil! Occidentul este deja in Georgia. Ucraina a reactionat occidental la invazia ruseasca.

Avem de a face cu prima confruntarea majora de dupa 1989 intre polul euro-atlantic – ajuns pana in coasta rusilor – si o hegemonie petro-militara eurasiatica. Limesul euroatlantic se apropie amenintator – din punctul de vedere al Moscovei – de barbaria stepelor. Si, totusi, Alina Mungiu Pippidi tine in mod cinic sa ne spulbere orice urma de entuziasm in privinta rezolvarii active a viitorului democratic si occidental al acestei pati din fostul spatiu sovietic. “Nu ne pierdem onoarea daca nu intervenim aici, spune mentorul SAR-ului, daca au fost unii care i-au incurajat pe georgieni, au fost iresponsabili”. Dimpotriva, stimata doamna, pierdem orice urma de credibilitate si de solidaritate daca nu sutinem cauza georgiana. Lasam in bataia pustii rusesti si alte state abia consolitate democratic si cu o bruma de securitate deasupra lor.

Facem – pozand in academicieni blazati – jocul strategic al Rusiei. Incurajata de propria noastra lipsa de reactie, Rusia isi poate permite orice. Maine bombardamentele rusesti pot atinge – cine stie – Kiev-ul, Chisinaul, statele baltice, Romania, etc. Cauza georgiana este acum cauza tuturor statelor abia scapate de comunism. In aceste clipe, suntem cu toti georgieni.

• Bogdan George Radulescu