incerc sa ma amplasez in acest context, ca sa-mi gasesc locul.
Voi incerca sa definesc trei raspunsuri la intrebarile:
-Ce e fericirea?
-Cum lupt pentru ea?
-Cit de fericit ma consider?
Dar nu in afara altor conceptii vizind aceasta notiune. Unii zic ca fericirea e:
-idee sublima;
-ideal indepartat;
-placere;
-scop;
-nu exista in aceasta viata.
E natural sa o consider si eu idée sublima sau ideal indepartat , pentru ca in lumea ca ,,imperiu al scopurilor” fericirea este idealul cel mai general si cel mai propriu omului. ªi viata a demonstrat ca a fi fericit nu e nici usor , nici putin nu se cere pentru aceasta. Daca e un scop, la fel de greu il realizezi. Dar nu pot impartasi ideea ca fericirea poate fi o placere. Sint placeri ce contravin bunelor intentii.
Nu concep nici parerea unora ca nu exista fericirea, altfel de ce traim, daca nu avem aspiratii. ªi
nu e de ajuns doar sa visam. Se cer actiuni concrete. Nu e cazul sa cunosc absolutul , el nu e pentru noi, dar e necesar sa ma descopar pe mine insumi, cici zicea dramaturgul Sartre :
,, infernul sint ceilalti”. ªi cum pot sa-mi caut fericirea intr-o lume in care sint si eu printre ceilalti?
Tind spre inaltimi, pentru ca e omeneste, dar nu fac abuz de placeri. Ele intretin dezgustul si nu toate sint aducatoare de fericire. Placerea numai atunci conduce spre fericire cind este in acord cu morala si intelectul.
Fericirea se cladeste cu timpul.
E mai bine sa ai o gindire pozitiva si sa te crezi fericit, decit sa cazi in extreme. Sa privesti la toate calm, senin si cu incredere. Dar oricit de multe mi-as dori , acolesc fericirile egoiste ce-si trag seva din nefericirile altora. ,,Este o nenorocire mai mica sa nu obtii ceea ce vrei decit sa vrei sa obtii ceea ce nu se cuvine” (Sf. Augustin).
Aspir, ca orice tinar, spre teluri umaniste si fug de tentatii josnice.
ªi daca m-ar intreba cineva :,, Te consideri fericit?”, i-as raspunde prin spusa lui Camus :
,,,Daca nu cautam decit fericirea, sfirsim in facilitate.
Daca nu cautam decit nefericirea, sfirsim prin a ne complace in ea.
In amindoua cazurile, o devalorizare”.
Insa, voi ce credeti?
3 răspunsuri la “Cum concep eu fericirea?”
ªtii, uneori fericirea e un concept mult mai simplist decat cel ce l-ai relatat tu…doar prin faptul ca intr-o dimineata ai deschis ochii si esti inca viu e un moment de fericire deplina…
… e bine ce ai zis si tu…
Fericirea e produsul propriei imaginatii.Te poti inspira si din mersul furnicilor cind vrei sa te simti fericit, dar se intimpla sa ai un vis implinit si sa fii trist, totul depinde de ce vrei sa vezi la un moment anumit. Eu cred ca fericirea nu exista defapt, ca si dragostea de altfel.
hey, ce-i cu pesimismul acesta? fericirea nu exista atunci cand noi nu dorim ca ea sa fie, adica cand n-o cream. Erau timpuri cand si eu creadeam ca dragoste nu exista. Insa m-am convins ca dragoste este. M-am convins de acest lucru nu pentru ca m-am indragostit de cineva. Daca nu ar fi dragoste noi pur si simplu nu trebuiam sa fim!!!Tot ce a facut Dumnezeu a facut cu dragoste!!!Sper ca si tu sa te convingi de acest lucru. Si sunt sigura caasa va fi. Daca nu acum, miine, daca nu miine, peste un an, daca nu peste un , atunci peste 10 , dar pana la urma tot se va intimpla 😉 !!!