Intrebarea care imi vine tot mai des in minte este daca mai existam cu adevarat, sau am devenit doar rodul imaginatiei propriilor adversari. Mai putem oare spune ca exista romani in Ucraina? Sau e doar o zbatere fara rost a unei amintiri care inca mai persista in strafundul constiintei noastre colective, zgandarita de stradania patriei mume de a ne redestepta?
Ne plangem pe la colturi ca suntem discriminati si epurati constant de un regim sau altul, dar propria lasitate ne distruge. Sa citam datele oficiale, respectiv recensamantul din decembrie 2001, cand propriile lacomii au lipsit intrega comunitate romaneasca de More…mandatul din Rada Suprema a Ucrainei, care arata ca procentul elevilor care erau instruiti sau studiau in limba romana era mai mare decat cota populatiei romanofone din totalul populatiei regiunii Cernauti. Asta nu ar face decat sa demonstreze inca o data ca am lasat situatia sa evolueze contrar propriilor interese, fapt care a condus in 2004 la disparitia scolii romanesti din Camenca raionul Hliboca si la transformarea scolilor cu predare in limba romana din Forosna si Boian din raionul Noua Sulita, din Bahrinesti, raionul Hliboca, precum si liceul romanesc din orasul Noua Sulita in scoli mixte.

Am tot mai des impresia ca latura latina o optureaza total pe cea dacica, ca delasarea de tip balcanic ne afecteaza spiritele de luptator mostenite de la Decebal si Burebista si ca din fostii lupi neinfricati, care treceau dunarea pe gheata au ramas doar niste mate naparlite care se gudura pe linga stapani.
Degeaba sa straduiesc cei din tara sa incheie protocoale, sa asigure burse, sa participe la viata sociala sau sa ne ajute, deoarece nepasarea noastra ii alunga. De fiecare data cand revin din Romania ma cuprinde un sentiment de deznadejde si mila. Incep sa cred ca nu sunten in stare nici macar sa intindem mana spre mana oferita de fratii din tara, intrucat am devenit prea preocupati de propria existenta fara a mai da importanta interesulul comunitatii.

Am avut placuta ocazie sa discut cu unii din mambrii marcanti ai romanilor: m-a surprins total neplacut prin atitudinea individualista si dorinta ardenta de a apuca un ciolan cat mai consistent cu prilejul alegerilor din martie. Fanfaronada si demagogia tind sa devina caracteristici marcante a personalitatii celor care vor sa ne reprezinte, iar discursurile privind unitatea de actiune reprezinta doar o modalitate de a obtine capital politic.
Intrebarea care sa contureaza este: suntem suficint de romani? Putem lasa deoparte interesul personal pentru cel colectiv? Daca am fi deajuns de destepti ar fi trebuit sa invatam de exemplul maghiarilor care, au capacitatea nu doar de a se da deoparte pentru a atinge un crez, ci de a se misca unitar, indiferent de nemultumirile si antilatiile personale.
Ne laudam ca avem infiintate mai multe societati romanesti de cultura (Societatea pentru cultura romaneasca „Mihai Eminescu”, Societatea cultural-bisericeasca „Mitropolitul Silvestru”, Asociatia stiintifico-pedagogica Republicana ,,Aron Pumnul” , Societatea fostilor deportati „Golgota”, Societatea doamnelor romane crestine si democrate, Alianta Crestin-Democrata a Romanilor din Ucraina, Clubul cultural sportiv „Dragos-Voda”, Liga tineretului „Junimea”, Fundatia „Casa Limbii Romane”, Uniunea Scriitorilor, Centrul Bucovinean Independent de Cercetari Actuale Uniunea Societatilor Romanesti din regiunea Cernauti „Pentru integrarea europeana” Uniunea Interregionala „Comunitatea Romaneasca din Ucraina” etc), dar nu cumva multitudinea si diversitatea lor ne impinge spre separare, divizare, individualism si pana la urma la disparitie. Oare doar eu am senzatia ca atunci cind e nevoie acestea fac mai mult rau decat bine, ca in loc sa pastreze si cultive spiritul strabunilor ne pacalesc si adorm simturile?

arca_sul (de pe www.curaj.net/forum)