Stăteam pe o bancă de pe Aleea Clasicilor. Parcul era destul de aglomerat: cupluri de toate vârstele se plimbau ţinându-se de mână, dar şi solitari relaxaţi, cu chipuri senine… La un moment dat, s-a apropiat un cuplu de tineri însurăţei, în straie de nuntă. Fotografa şi cameramanul care-i însoţea le-a cerut pe un ton desul de categoric tinerelor de lângă mine să se ridice şi să facă loc mirilor care urmau să pozeze. Domnişoarele s-au ridicat fără a scoate un cuvânt.
Apoi urmă un spectacol care m-a lăsat fără grai, prin grotescul său. Fotografa cunoştea o mulţime de procedee şi efecte, pe care le valorifica cu multă încântare. Mai întâi, îl puse pe mire să se ridice, să pună un picior pe bancă şi să ia o mână a miresei în mâinile sale. Apoi găsi un buchet mic de flori pe care îl înmână mirelui, care s-a postat în spatele băncii şi s-a rezemat de un arbore privind romantic în zare. După aceasta, fotografa a decis s-o pună în evidenţă şi pe mireasă, care încă nu se dezlipise de banca pe care se aşezase. Aceasta luă de la mire buchetul de flori şi i-a ocupat locul în dosul băncii. Respectând toate indicaţiile cameramanului, ea se depărtă la 20 de metri de locul filmării şi reveni înapoi tiptil, cu paşi mici, păşind cochet. Ajungând lângă mirele care nu bănuia nimic, ea îl surprinsese acoperindu-i ochii cu mâinile. După ce s-au giugiulit puţin, ea se aplecă, luă de jos o mână de frunze pe care le aruncă neîndemânatic în sus, ca o copiliţă, o fecioară pură, candidă şi inocentă. Atât fotografa cât şi cameramanul erau deosebit de încântaţi de prestaţia figuranţilor, iar publicul ocazional era captivat de spectacol, remarcând în special frumuseţea miresei. Nimeni nu s-a arătat uimit sau jenat de înscenarea cu care mirii, rudele şi prietenii acestora urmau să se delecteze după nuntă.
Au mai fost utilizate o mulţime de procedee, unul mai pitoresc decât altul, pe care nu le voi trece în revistă. În total, filmarea a durat cam jumătate de oră, extenuându-i pe tinerii însurăţei într-un hal fără de hal. La un moment dat, mirele chiar a exclamat disperat: “Da’ poati ajiunji…”. În cele din urmă, fotografa şi cameramanul, epuizând toate procedeele, le-au permis mirilor să meargă mai departe, să facă poze pe fondaluri consacrate…
24 de răspunsuri la “Amintiri nupţiale”
😀
i-am vazut si eu :)) dar ai incurcat ceva, nu mai erau tineri insuratei, mireasa, cel putin, era trecuta de 40 :))
Tu i-ai văzut pe alţii. Hălăduiesc cu miile, ca nălucile, prin Parcul public…
da, dar numai o pereche a fost CAPABILA de asta „Ajungând lângă mirele care nu bănuia nimic, ea îl surprinsese acoperindu-i ochii cu mâinile”
Ha, ha, ha, acoperitul ochilor cu mâinile face parte din scenariu… E o surpriză teribilă…
of of …saracii miri… s-a inventat photoshop-ul… minimum efort, maximum efect… oricum „valoarea artistica” e aceiasi…
1.5 ani am lucrat in domeniul dat, cameraman/fotoman:)/montare la nunti. Am lepadat, eram satul de banalitate si stupiditatile ce le vedeam.
tocmai tu trebuia sa fii omu’ care sa le evite … sa aduca ceva nou …
Noul în această industrie înseamnă sinucidere. Te vor suspecta că nu-ţi cunoşti meseria, că poate eşti specialist în ramura cumătriilor, dar te dai mare expert în nunţi…
si atunci de ce pozele facute unei perechi de tineri casatoriti sub podul de la Telecentru, langa peretii desenati cu grafiti sugerau arta adevarata ???? stiu sigur ca fotograful n-a fost demis din cauza aceastei idei geniale …
Eşti sigură că e artă adevărată şi idee genială? Cred că mai degrabă poza respectivă se asociază cu mirosul de urină, emant de toate zidurile de Chişinău, pişate atât de câini, cât şi de oameni din cauza lipsei veceurilor publice…
si tu crezi ca in poza se simte mirosul de urina ?? :))
eu zic ca pozele erau superbe !!! diferite de ceea ce vezi in parc, la hafuz, sau si mai grav la focul vesnic :))
Nu se simte, ci poate trezi asociaţii olfactive…
Iar diferenţa nu este obligatoriu un semn al valorii…
uite mie nu mi-a trezit nici-o asociatie/asociere sau cum o fi corect …
Anti, vorbeai de arta adevărată. Poate dezvolţi subiectul, ce zici?
mult mai simplu ar fi sa urc aici o poza din alea, dar cum nu am … dar crede-ma, la o nunta pentru care s-au cheltuit cateva sute bune de mii de dolari, faci pe dracu in patru sa creezi arta … departe de mine tehnica fotografiei, dar ce-am vazut acolo … era mult mai mult decat acoperitul ochilor partenerului sau miros de urina …
…adică kitsch de cea mai înaltă clasă?
e si asta o arta :))
Puţin probabil că participanţii de la nunta supercostisitoare erau conştienţi că sunt actori într-un kitsch de lux…
Draga Gheorg, vorbim aici doua persoane: una – nu suporta casatoria, alta este impotriva ei. nu ti se pare cam subiectiv ???
Dar nici nu s-a pus problema dihotomiei obiectiv/subiectiv. E de la sine înţeles că toate enunţurile mele sunt subiective. De aici nu putem deduce că n-ar avea dreptul să fie emise…
eu speram poate isi mai da cineva cu parerea :)))))))
Nu cred. I-au inhibat raţionamentele noastre. Cine se mai ridică atât de sus…
daca nu noi atunci cine 🙂