După o zi groaznic de epuizantă prin Chişinău, într-un sfîrşit, am ajuns acasă, în Bender. Zic “acasă” în termen foarte relativ, căci niciodată n-am avut domiciliul stabilit în acest oraş. Şi totuşi, simplul fapt că cu 18 ani în urmă am fost adusă pe lume într-o maternitate din Bender, pentru că cel puţin 2 ori pe săptămînă se întîmplă să-i traversez străzile, pentru că am aici o mulţime de-a rude şi prieteni mi-am asumat dreptul moral de-a numi acest loc “acasă”.
E un oraş cu o istorie aparte, plin de contraste şi lucruri stranii ce te uimesc la tot pasul. Pînă a ajunge în Bender, ca de obicei, am fost nevoită să trec calvarul de la vamă, unde am fost nevoită să completez o anchetă( fişă de migraţie) pentru a-mi înregistra statutul de migrant. Şi-apoi, după ce-am primit de la vameşi un talonaş am putut să mă bucur că sunt “migrant cu actele în regulă” fără a ieşi măcar din hotarele propriei ţări(!). Oraşul se pregăteşte să-şi serbeze cea de-a 600 aniversare. De ceva timp au început pregătirile. Tam-tam-ul şi forfota din ajunul aniversării prevestesc o sărbătoare pe cinste. Păcat doar că nu voi fi atunci în ţară…Aş fi avut ce relata post eveniment pe blog, căci anume asemenea ocazii sunt cele mai propice pentru propagările ideologice , cînd manipulările politice se manifestă în toată splendoarea lor. Am fost martoră la multe activităţi de amploare din Bender sau Tiraspol şi, credeţi-mă, mi-a fost dat să văd multe…:)
Mergeam automat pe străzile oraşului( eram frîntă de oboseală după ce-am mers pe jos kilometri întregi pe drumurile capitalei), treceam absentă pe lîngă grupurile de tineri ce vorbeau gălăgios în rusă, pe lîngă afişele frumos iluminate cu publicitate în rusă, pe lîngă străzile cu denumiri a pseudoeroilor sovietici…pierdută în gîndurile mele, mă gîndeam la stupiditatea acestei situaţii cu Transnistria, aberaţiile şi speranţele vagi cu care suntem alimentaţi zilnic, promisiunile deşarte despre “consolidarea teritorială a RM şi rezolvarea grabnică a conflictului transnistrian”. Mă simţeam atît de străină în acest oraş! Traversînd strada, în faţă mi s-a deschis o privelişte uimitoare-un panou publicitar al unui magazin de mărfuri sportive cu imaginea splendidă a unei atlete(Sandrei Izbaşa, dacă nu mă înşel) ce-avea pe umăr culorile tricolorului: albastru, galben şi roşu. Poate e un detaliu prea puţin însemnat, dar după 10 minute de incertitudine de cînd mă aflam în acest oraş de pe malul drept al bătrînului Nistru, abia atunci am avut senzaţia că am revenit ACASĂ !!!
http://oxana90.wordpress.com
8 răspunsuri la “Un licăr de românism în bezna separatiştilor”
foarte frumos ! 🙂
Oxana nu este Bender cum ii zic rusofonii, este Tighina, cetate a lui Stefan cel Mare. Faptul ca e impanzit de rusofoni nistreni nu schimba cu nimic realitatea istorica.
toponimul „Bender” nu a fost inventat de rusi, e o denumire veche de origine turceasca. Ambele denumiri sunt valabile, cit Tighina, atit si Bender, asa ca nu vad de ce-ar deranja .
Cit despre Cetatea Tighina, intr-adevar este o bogatie nationala de nepretuit. Pina acum nu era deschisa vizitatorilor, dar de curind a fost restaurata si incepind cu 8 octombrie va putea fi vizitata.
rus, turc, tot ocupant e ….
si eu prefer Thighina 🙂
da Тягянакача de ce nu va place?
Oxana
Nu vreau sa intru intr-o disputa care nu isi are sensul dar din punct de vedere istoric cetatea si targul aparut alaturi de ea s-au numit initial Tighina. Turcii au introdus numele de Bender in momentul in care au transformat o zona din Basarabia in raia. Numele a fost preluat de ocupantii rusi ai Basarabiei. In perioada cat Basarabia a fost in componenta Romaniei, acolo unde ii era locul si din punct de vedere etinic si din punct de vedere istoric, orasul s-a numit Tighina, dupa cum Giurgiu si Turnu Magurele au revenit la numele romanesti in momentul in care raialele respective au fost desfiintate. Poate ca gresesc si sunt subiectiv, dar mentinerea numelui de Bender pe mine ma conduce la tendinta de denationalizare si agresiune lingvistica, asa ca totdeauna am preferat numele pur romanesc de Tighina. Sunt sigur ca in R. Moldova aceasta problema toponimica nu a fost dicutata in contextul istoric asa ca basarabenii nu prea au de unde sa o stie. Avand in vedere articolele pe care le-ai scris si pe care le apreciez ma simt dator sa te informez deapre acest aspect. Si sper ca tricolorul,comun Romaniei si R. Moldova sa fluture cat de curand si pe turnurile cetatii lui Stefan cel Mare, nu numai pe afisele publicitare cu gimnaste romance.
Si inca ceva. Nu ma mai lua cu dumneavoastra. Asa cum e uzul pe net sunt pur si simplu Bogdan si „tu”. Si rugamintea privind modul de adresare este comuna pentru toti cei ce scriu pe acest site.
Dacă suntem Români atunci oraşul este Tigina.
Dacă suntem Turci oraşul este Beder.
Dacă suntem ruşi atunci suntem în oraşul malaia-moscva.
Fiţi atenţi cu denumirile oraşelor, nu avem dreptul istoric ca etnie română să numim or. Tigina cu alte denumri scîrboase.
Or. Tigina, oraş românesc/moldovenesc… Şi nici decum alt fel.