Voi fi sincer si concis. Am fost indus, in legatura cu articolul Inactualitatea lui Eminescu in ,,anul” Caragiale, semnat de H.-R. Patapievici, Flacara, nr.1-2, 2002, p. 86, la o lectura grabita si un comentariu eronat, de o sursa bibliografica pe care o consideram credibila, avand in vedere si extinderea ei mediatica. E vorba de articoul Masca lui Ianus si mentalitatea ,,second hand”, semnat de Viorel Patrichi, Rost, nr.24, februarie 2005. In cele ce urmeaza vom aduce clarificarile necesare.
Iata, ne asigura Viorel Patrichi, ce scria domnul Patapievici in Flacara lui Arion in 2003: ,,Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam daca vrem sa intram in Uniunea Europeana.” Citatul nu se regaseste in articolul lui Patapievici. Iar articolul nu a fost publicat in anul 2003. Revista Rost, de inalta tinuta, nu este raspunzatoare de cele intamplate, ci, ca norma generala, autorul.
Iata ce scrie H.R. Patapievici: ,,Hotarat lucru, la o suta cincizeci de ani de la nastere, Eminescu nu mai e la moda. Pentru ca a devenit inactual? Sa fie vorba de faptul ca la noi eternitatea apartine numai zeflemelei, iar seriozitatea, metafizicul, tragedia starnesc deopotriva nerabdarea si plictisul!?…Eminescu e condamnat sa paleasca, deoarece vorba lui Maiorescu „celula nu rezista”-nici tensiunii metafizice, nici incordarii ideii, nici sacrificiului tragic, nici martiriului religios si nici disciplinei institutionale. Ma tem insa ca explicatia veritabila e alta. Eminescu nu mai e la moda, deoarece nu mai „da bine”…Pentru noua tabla de valori acceptate, Caragiale a fost gasit „politic corect”, in timp ce punerea lui Eminescu la patul lui Procust al noului canon importat din „tarile progresiste” a aratat fara dubiu ca fostul poet national al Romaniei clasice e „politic incorect” ( A se retine ghilimelele la tarile progresiste, ceea ce denota rezerva lui H .R. Patapievici la calitatea lor de progresiste, cel putin in cazul discutat. Ne intrebam daca nu ar fi fost de preferat sa puna si fostul, in ghilimele, sau sa renute la el). Cum ar fi putut fi altfel? Ca poet national Eminescu nu mai poate supravietui, deoarece noi azi iesim din zodia nationalului. Poet canonic Eminescu nu mai poate fi, deoarece revolutia sociologica din invatamantul superior care a avut loc dupa 1990 a adus la putere studiosi care fac alergie la auzul cuvantului canon si manifesta tendinta sa puna mana pe revolver cand aud cuvantul traditie (Aici H. R. Patapievici credem ca ar fi trebuit sa puna in ghilimele si revolutia sociologica, in simetrie cu tarile progresiste). Profund el nu mai poate fi considerat, deoarece categoria profundului, nefiind postmoderna, nu mai e prizata de intelectualii progresisti. Interesant Eminescu nu mai paote fi, deoarece tot ce e interesant in Eminescu e pur german, iar azi nu se mai considera interesant decat ce vine din zona anglo-saxona, care e contrariul germanitatii. Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi irecuperabil (E bine plasat cuvantul pare, cu inteles de doar pare). Categoriile lui Eminescu? Azi nimeni (?) nu mai poate vorbi despre sursele originare ale sensibilitatii sale fara a trebui sa puna totul in ghilimele, adica fara a face cu ochiul, fara a-si cere scuze ori fara a-l scuza, luandu-l de fapt peste picior. intr-o epoca in care viziunile mai sunt licite doar la cinema…Eminescu nu ne mai poate aparea decat ca exasperant de invechit… Iar cultura din ultimii ani (Chiar toata?), in lupta pentru integrarea europeana, nu doreste decat sa scape de tot ce este „invechit”-adica sa fie progresista (Ghilimelele la progresista, desi nepuse, sunt evidente, pentru ca invechit e pus in ghilimele). Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care in cultura romana de azi doresc sa-si faca un nume bine vazut inafara, Eminescu joaca rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura romana, azi ca si ieri, se dovedeste a nu fi decat o cultura de sincronizare. Ea inca nu isi permite sa nu fie in pas cu modele”(Iar aceste mode din „tarile progresiste” sunt in conflict cu spiritul national).
Cei ce manifesta tendinta sa puna mana pe revolver, cand aud cuvantul traditie, cei ce doresc sa-si faca un nume bun inafara, in „tarile progresiste”, se leapada de Eminescu. Acesta e sensul si atat. O inductie negativa a expresiei cadavrul din debara vis-à-vis de Eminescu se exercita, totusi, fata de cititori.
Gheorghe Gavrila Copil