Sper ca o sa intelegeti pe parcurs de ce am ales acest titlu. M-am gandit mult si la alte variante, insa asta mi-a rasunat in minte tot timpul ; am decis deci sa ma opresc la aceasta optiune.

As avea multe de povestit, insa nu prea stiu cu care sa incep… Cred ca prin a va spune ca am parasit Patria-mama, Moldova, pentru o alta tara – Franta. Am trecut cu studiile aici si, din fericire (sau din pacate), nu pot sa spun ca imi lipseste Chisinaul. Toata vara la fel am fost plecata peste hotare, iar in Chisinau am reusit sa stau doar cateva zile. Nu m-am mai simtit ca acasa cand am revenit, murdaria, incultura si dezorganizarea m-au motivat si mai mult sa plec (dupa cum mi-au zis si fostii profesori de la facultate dupa ce mi-am retras actele : « Ia-ti tot ce ai si fugi ! Nici sa nu privesti inapoi… »). Facand aluzie la paranteze – sincer, nici nu m-am mai uitat in urma, am iesit de parca cladirea universitatii mi-era straina sau, si mai rau, de parca institutia respectiva mi-ar fi provocat cine stie ce rau in viata… Nu e totul chiar asa de rau, pot sa afirm deschis ca in Moldova exista profesori calificati, foarte buni, care nu sunt cu nimic mai prejos decat cei din marile universitati ale lumii, insa mentalitatea generala si imprejurarile in care se afla zilnic i-au impus sa devina si ei ca majoritatea… Imi pare nespus de rau, intrucat in tara noastra exista numeroase persoane cu atitudine si initiativa civica de invidiat, cu spirit patriotic si curaj care nu doar ca merita admirate, insa trebuie urmate intru totul. Dar sunt prea putine, cu o randunica nu se face primavara…

Daca tot am pomenit, voi povesti un pic despre ce am facut vara asta. Am decis sa incerc si eu experienta de a lucra, nu m-a impins atat necesitatea resurselor financiare, cat ambitia si curiozitatea, plus ca am profitat de faptul ca detin cetatenia romana care imi permite sa ma aflu pe teritoriul Europei fara niciun impediment. Am ales Italia, motivul cred ca il inteleg toti – fiecare dintre noi are cel putin un cunoscut acolo, care te poate ajuta intr-un fel sau altul. Pot sa spun ca mi-am gasit usor si repede de lucru – dupa o saptamana de aflare in Italia am inceput sa lucrez. A fost o experienta placuta, pot spune, cu toate ca la inceput mi-a fost cam greu, insa asta doar pana m-am obisnuit. Cred ca am avut noroc, pentru ca am avut cateva servicii destul de bune, comparativ cu ce lucreaza majoritatea compatriotilor nostri. Pentru inceput am fost femeie de serviciu in cateva hoteluri, adica faceam curatenie in camere. Aici pot sa spun ca mi-a fost cel mai greu, mai ales ca asta a fost si primu serviciu din viata mea. am lucrat asa vreo doua saptamani, ca apoi sa fiu chelnerita intr-un restaurant, ceea ce mi-a placut mult. Restaurantul respectiv avea o amplasare foarte buna – chiar in fata Garii centrale din Milano (oras in care m-am aflat), deci va dati seama multimea de clienti, dintre care foarte multi turisti de toate nationalitatile. A fost extrem de interesant pentru mine sa vorbesc cateva limbi zilnic si sa invat maestria servitului. Aici am lucrat pentru doua saptamani, la fel, pentru ca personalul a iesit in vacanta la inceputul lunii august. A urmat o alta experienta, la fel interesanta si tot la un hotel. Am avut minunata ocazie de a fi receptioner intr-un hotel cu trei stele, ceea ce mi-a placut foarte mult, cu toate ca implica multa responsabilitate. La fel – am avut parte de multa comunicare cu cetateni din toate colturile lumii, am aflat « secretele » bussinessului hotelier si, tot acolo, am invatat sa pregatesc deliciosul espresso si capuccino tipic italian. Nu in ultimul rand, am exersat foarte bine limba italiana, care intr-adevar merita stiuta de poporul nostru mai ales, intrucat romana si italiana sunt cele mai latine limbi din lume, limba lui Da Vinci fiind la fel de frumoasa si melodioasa ca cea a lui Eminescu.

Probabil va intrebati cum am reusit sa am atatea servicii consecutiv. Explic : am gasit prin intermediul unei prietene o persoana care ofera locuri de munca. Modalitatea este in felul urmator : respectivul detine un fel de cooperativa, adica el dispune oricand de oameni (de obicei imigranti, atat legali, cat si ilegali) pe care ii trimite oricand si oriunde este nevoie de suplinitori. Sunt persoane care detin un post fix, au contract si acte in regula, insa foarte multi asteapta zile in sir sa fie chemati pentru a lucra oriunde macar si doua ore pe zi, contra unei plati mizere per ora. Seful respectiv isi platea lucratorii, in medie, cu 6 €/ora, ceea ce e foarte putin, luand in consideratie ca salariul net constituie cam 12 €/ora, in dependenta de munca efectuata. Eu am lucrat fara niciun act, pe motiv ca lucrez pe un timp foarte scurt si nu e rost sa se mai faca contract. Nici pe patroni nu i-a deranjat prea mult, tot ce au cerut fiind doar actul de identitate care imi permitea sa ma aflu pe teritoriul tarii lor.

Asta am avut de povestit in privinta summer work-ului. Vreau sa remarc si alte lucruri. In primul rand, mi-a placut enorm ca aproape toata lumea citeste in transportul public : ziare, romane, poezii, chiar si temele pentru examene sau materiale pentru serviciu. M-am « adaptat » si eu la stilul asta, intr-o luna jumatate am reusit sa citesc doua carti si in fiecare zi de dimineata ziarele cu noutati. Oare 1 % din calatorii transportului public din Moldova citesc ? Bun, stiu ca medicii nu prea recomanda acest lucru pentru sanatatea ochilor, mai ales daca luam in consideratie si disconfortul pe care il creeaza calitatea drumurilor moldovenesti, insa in Chisinau se mai poate de incercat. Eu cel putin nu am observat nicio « «tentativa ». Timpul petrecut in transport este, totusi, destul de pretios si ar fi bine sa-l folosim productiv… De aici trag imediat concluzia despre cultura generala a tarilor respective…

Acum ma aflu in Franta, timp de o zi am avut ocazia sa ma aflu si in Germania. M-am adaptat foarte repede la stilul european de viata, in Moldova ma mai atrage doar casa parinteasca si oamenii dragi. Sper ca intr-o zi voi gasi acasa suficiente perspective si resurse care sa ma faca sa ma reintorc …

In speranta ca nu v-am plictisit,
Best regards.