Am „vizitat” Curtea de Apel in mai multe randuri, ONG HP fiind parte in cateva procese, majoritatea contra Primariei Chisinau, care insista sa ne refuze, periodic, autorizarea unor intruniri publice perfect legale. In ultima perioada, insa, am reusit performanta de a trece pe acolo cu frecventa de cel putin 2 ori/saptamana. Si nu de placere.
Luni ma aflam in cancelarie, a nu stiu cata oara, pentru aceeasi problema – le ceream dosarul HP vs. Primarie initiat la 3 ianuarie 2005, care trecuse deja prin toate instantele interne; aveam de gand sa fac o copie a deciziei finale, ca sa putem incepe pregatirea dosarului pentru CEDO. De vreo patru ori pana atunci venisem in zadar pana acolo, deoarece domnisoarele cancelariste nu puteau gasi dosarul nicidecum. Ma tot intrebau la ce judecator a fost, care e numarul dosarului la ei, cu ce numar a fost inregistrat dosarul la Curtea Suprema de Justitie, la ce data a fost trimis de diferite instante si cand a ajuns etc. Le-am furnizat toate detaliile cerute, pentru ca intr-un final sa mi se comunice ca nu exista nici o actiune inregistrata la 3 ianuarie. Nu mai stiam ce sa cred: sau nu ne amintim noi bine, sau sunt ele incompetente si habar nu au ce fac cu dosarele date pe mana lor, sau avem calendare diferite… De data asta, insa, ma inarmasem cu dovezi – cererea noastra de chemare in judecata inregistrata la ei exact pe 03.01.05 si copii ale altor acte din acelasi dosar. Le-am rugat inca o data sa caute in registru aceeasi data si, dupa ce am primit acelasi raspuns arogant („V-am spus ca nu avem asa ceva, verificati inainte de a veni la noi!”), am scos din geanta foile pregatite si le-am intins uneia cu ochi mari. Cand a vazut cererea datata, respectiva a facut ochii si mai mari si a inceput sa se balbaie: ‘Nu inteleg…”. A purtat registrul pe la celelalte colege ale sale, le-a aratat si treiul de pe cerere, dar toate strangeau din umeri. In sfarsit, una dintre ele, vazand semnatura „Oleg Brega, Presedinte ONG Hyde Park” presupune: „Da’ poate e scrisa pe Brega? Ia cauta la persoane!” Ce credeti?! Gasesc cererea noastra inregistrata „la persoane”, desi e scris clar acolo „Reclamant: ONG Hyde Park”… Mai cauta prin fisele lor, imi dau un numar si ma trimit la arhiva.

Daca n-ati avut ocazia sa ajungeti la ahiva Curtii de Apel, va doresc nici sa nu vi se intample. Aceasta se afla in subsol, care arata pur si simplu jalnic – mobile vechi ingramadite unele peste altele, usi darapanate, pereti scorojiti, praf, paianjeni si gunoi cat vezi cu ochii. Intr-un contrast izbitor cu celelalte nivele, proaspat renovate, cu termopane si tot tacamul. Usa de la arhiva, pe care scrie: „Ore de primire: luni, marti, miercuri, joi, vineri – 8.30-12.30”, e temeinic incuiata, desi e luni si ceasul indica 11.30. Astept (cu ochii pe ceas, deoarece sunt in pauza de masa si nu vreau sa intarzii la serviciu). La 12.00 apare o blonda insotita de un tanar. Vorbesc intre ei tare si cu rusisme. Ii spun ca vreau dosarul-cu-numarul… Il gaseste imi cere buletinul, care ramane la ea pana intorc dosarul, si intreaba ce vreau sa copiez din dosar. „Pe tot, glumesc, ca doar e public.” Ea: „Cum pe tot!? Sasa (sau Vitea, sau cum i-o mai fi zicand), du-te cu dansa!”. Urc la parter, unde e copiatorul‚ escortata de Sasa. Asteapta sa fac copii ale deciziei si imi ia dosarul. Il intreb de ce ma „pazeste”, nu e public dosarul? „E public, zice, dar daca vreti sa copiati unele acte din el trebuie sa depuneti cerere speciala”. Nu pot pleca, totusi, inainte de a o intreba pe blonda cum isi permite sa lipseasca atat de mult de la locul ei de munca in timpul orelor de audienta. „Am fost la sef!”, se rasteste la mine si imi intoarce spatele iritata. Habar nu are ce surpriza o asteapta pe masa sefului – se numeste „reclamatie” si e semnata de mine…
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Episodul de mai sus este reprezentativ pentru toate institutiile de stat. Orice contact cu acestea imi lasa un gust amar, cand realizez ca accesul nostru la informatie, la justitie, la servicii prompte si calitative este ingradit de nenumarate obstacole, printre care:

– Programul institutiilor statului in care se lucreaza cu publicul este absolut inuman. Daca tot vorbim despre Curtea de Apel, cancelaria e deschisa pentru cetateni doar luni, miercuri si vineri intre orele 9.00-12.00, adica doar 9 ore pe saptamana. Arhiva ati putut vedea mai sus ce program are. Deci unui cetatean angajat, care munceste 8 ore pe zi si are pauza intre 12-13 cancelaria si arhiva Curtii de Apel ii sunt inaccesibile. Solutia ar fi ca acestea sa aiba program in zile si ore convenabile, sambata, de exemplu, pentru a asigura celor interesati accesul la actele/informatiile de care au nevoie.

– Functionarii de la ghiseele prin fata carora ne plimba birocratia sunt ineficienti. Fie ca sunt incompetenti, fie ca sunt aroganti si ne trateaza cu dispret, fie ca lipsesc din birourile lor in timpul programului, pentru ca au lucruri mai importante de facut, rezultatul e acelasi – nu ne ajuta, nu-si fac datoria, nu sunt in slujba cetateanului, ci, dimpotriva, parca sunt acolo pentru a ne impiedica sa obtinem informatia, semnatura, serviciul de care avem nevoie. Si fac asta pe banii nostri. Solutie: angajarea functionarilor publici prin concurs.

– Cetateanul insusi. Cel care nu carteste, nu se opune, nu se revolta, nu reclama problemele cu care se confrunta. I se incalca drepturile – accepta, este abuzat/ignorat/furat – tace, i se cere mita – plateste si se bucura ca a facut o afacere buna… Si nu vede nimic anormal in comportamentul sau. Iar cand cineva dintre noi se comporta altfel, acesta este privit ca un ciudat…
Solutie? E chiar in noi…