Voi reveni din nou la tematica mai veche si anume la mecanica cuantica si libera exprimare. Probabil are dreptate @Heisenberg cind spune ca filmul „What the bleep do we know?” contine multe lucruri gresit interpretate si la fel probabil nu suntem noi creatorii de realitate. Suntem poate creatorii doar a unui anumit tip de realitate.

Probabil multe lucruri sunt interpretate gresit si chiar daca aceasta teorie ne permite sa obtinem rezultate de o exactitate extraordinara, incapacitatea noastra de a interpreta aceasta informatie ne duce exact la acelas principiu al incertitudinii a lui Heisenberg. Eu cred ca o greseala comisa este anume faptul ca omul, fiind deja obisnuit cu starea lucrurilor in dimensiunea lui, transpune aceasta reprezentare la scara mult mai mica unde realitatea este poate cu totul diferita. De ex. eu as presupune ca la scara atomica dimensionalitatea este alta, nu avem spatiu la fel tri-dimensional, ci poate este 2D. Un argument ca efectele cuantice se simt la nivel 2D pentru mine ar fi de exemplu punctele cuantice (quantum dots) cu toate ca ele in fizica sunt considerate 1D. Eu nu sunt de acod, pentru ca daca si e sa vorbim despre un punct, fie si abstract, adevarat este ca se poate afla pe o dreapta (nano-fir) sau intr-un plan (straturi atomice in cristal): unde dreapta este determinata de min. 2 puncte (atomi), iar planul de min. 3 puncte (atomi). Sa luam de ex. o retea bi-dimensionala intr-un cristal care sa contina numarul max. de atomi in acel plan. Daca consideram un atom ca fiind acel punct cuantic, unde stim ca energia la fel se cuantifica, de ce sa consideram ca electronii se misca in spatiul 3D si nu doar in acel plan al retelei bi-dimensionale care este 2D? De ce daca sistemul de coordonate cartezian a fost eficient in mecanica clasica ar trebui sa credem ca el este la fel de bun si pentru mecanica cuantica?

Iata acum la CERN vor sa simuleze explozia universului de la inceput si nu stiu daca vor avea rezultate destul de bune, pentru ca protonii de pe Pamint, din sistemul nostru solar poate ca se afla intr-o stare de dimensiune 3D, insa nu trebuie sa excludem ca acel nucleu de materie care a exploadat la inceputul formarii Universului ar fi fost materie aflata intr-o stare de dimensiune si mai mare, care, dupa explozie sa fi dat nastere la diferite sisteme unde sa avem diferita dimensiune, adica 2D, 3D, 4D, la fel ca si clasterii. Desigur ca cercetarea asupra clasterilor se poate de realizat in timp util, pe cind la nivel de Univers intervalele de timp sunt prea enorme ca sa putem observa metamorfozele din diferite sisteme.

Deci as crede ca chiar si daca suntem creatori de realitate, atunci putem sa cream doar realitatea 3D, doar un tip de realitate, insa cind trebuie sa interpretam mecanica cuantica, atunci trebuie sa uitam de realitatea in care ne aflam. Exact asa cum se recomanda la inceput cind te apuci sa inveti o limba straina: uiti cum se pronunta sunetele in limba ta materna, ca mai apoi sa poti vorbi cit e posibil fara accent.