Expresia titulară nu-mi aparţine, ci e o parafrazare a afirmaţiilor lui Nichita Stănescu în momentul ce-a călcat meleagurile basarabene prin anii 80 aflîndu-se într-o vizită de serviciu prin URSS. Poate e prea îndrăzneţ din partea mea să supun comparării starea mea la venirea în Romania cu starea poetului la venirea în Basarabia, totuşi, am simţit pe propria piele adevărul imens ce poartă aceste cuvinte. Cunoscînd realităţile romaneşti doar din presă şi ştirile tv şi vizitînd mai înainte doar odată Romania doar în scopuri turistice, iniţial aveam multe ezitări, îmi dădeam seama şi conştientizez şi acum că decizia de a-mi face studiile aici şi drumul ales nu va fi tocmai presărat cu petale roze de trandafir. Şi totuşi, cînd am ales universitatea din Romania în detrimentul celei din Chişinău, am făcut conştient acest pas, după lungi momente de chibzuire şi cîntărire, de aceea pur şi simplul n-am dreptul moral să regret opţiunea făcută. Iar despre asta pe parcurs şi cu alte ocazii…
Mai întîi despre oraş, căci întrucît n-a început anul şcolar nu pot să mă pronunţ referitor la mediul studenţesc de aici. Oraşul e fascinant, am venit aici cu aşteptări puţine, căci îmi imaginam ca Suceava e o provincie sărăcăcioasă din periferia nordică a Romaniei. Din fericire, aşteptările mele au fost înşelate. Am găsit aici un oraş verde şi liniştit, aşezat într-un cadru natural de-a dreptul încîntător, cu lume nu prea multă şi (pînă cînd) amabilă şi drăguţă. Am reuşit să ne cazăm cu brio şi-am mai avut mare noroc că am în calitate de colege de cameră încă două cunoscute din Moldova cu care-am venit împreună, studente şi ele anul I la Comunicare şi Realţii Publice. Condiţiile? Cum să vă spun…Destul de suportabile faţă de cele de acasă şi pur şi simplu excelente comparativ cu cele din căminele studenţeşti din Chişinău.
Fireşte cele scrise de mine mai sus par cu o doză mare de relativitate. Vor fi cu siguranţă momente de descurajare, dezămăgire şi regret. Sunt parţial pregătită. Mai sper din tot sufletul să nu abandonez scrierea pe acest blog, să-mi pot materializa sistematic în cuvinte toate gîndurile, frămîntările, observările mele din perspectiva de “student basarabean, bursier al Statului Român “.
5 răspunsuri la “8 ore de drum pe traseul Acasa-Acasa”
succes Oxana…si nu te lasa doborata de greutati care apar si daca ai pleca in SUA! sa dea D-zeu sa nu dai vina pe Romania din cauza greutatilor tale! Si eu cand am plecat aici la fel am gandit , asa cum te indemn pe tine! Si aici sunt mai bine tratat decat acasa la Chisinau! din pacate….sau din fericire, nu stiu…
multumesc mult si la sigur nu ma voi lasa doborita de greutati 🙂
Oxana,cum de ai ales Universitatea din Suceava, aveai, cred, multe alternative !?
Nu vreau sa te intristez prin ceea ce-ti spun, totusi, Universitatea din Suceava e micuta si nu are un brend in RO, orasul, la fel,”neinsemnat” dar zona este superba, trebuie sa recunosc. Aveai Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara, Craiova, Brasov, Oradea, Sibiu, incomparabile cu Suceava. Dar, nu e rau, probabil ai vrut ceva mai multa liniste, o zona in care sacralitatea e la ea acasa, sunt multe manastiri celebre in zona Bucovinei, mda, legea compensatiei functioneaza perfect. Probabil esti anul I, boboaca,sau poate nu, oricum, iti doresc un an universitar plin de succese, sadere cat mai placuta in Romania si nu in ultimul rand, multa sanatate.
Dragos,
Cind am depus dosarul pentru admiterea in Romania, m-am gindit mai intii la universitatile din Cluj si Brasov , dar neavind o medie prea mare mi-am zis ca a treia obtiune trebuie sa fie una mai reala mediei mele. Si asa am ales Suceava. Soarta a facut sa cedez candidatilor de la celelalte doua orase doar cu 2 sutimi si asa am ajuns la Suceava. Initial ma-m gindit ca renunt la Romania si ramin sa-mi continui studiile la Chisinau, totusi am decis sa vin. Si-acum, crede-ma, nu renunt deloc. Chiar sunt fericita ca am ajuns la Suceava, si nu la Cluj. Orasul intr-adevar si zona , in genere, e una foarte incintatoare, orasul e linistit si universitatea-mi place. Plus la asta, preturile aici sunt foarte reduse comparativ cu celelalte orase mai mari din Romania.
Oxana, e drept ca nu e rau in capitala Bucovina,totusi, raman la parerea ca daca aveai un pic mai mult noroc, 🙂 era mai bine, mult mai bine. Stii, eu am terminat liceul in Vatra Dornei dupa care am plecat din zona, neaparat cand o sa ai timp sa mergi sa vizitezi statiunea Vatra Dornei, pe atunci era superba aceasta localitate, din pacate nu am mai fost de mult, nu mai stiu cum e. Ai facut bine ca nu ai renuntat sa studiezi in Romania, in primul rand iti dovedesti tie insuti ca esti un caracter tare in momente, sa zicem, mai putin placute si apoi cred ca dincolo de diploma pe care o vei obtine e interersant pt. tine sa cunosti pe viu ce si cum e cu poporul roman, lucru deloc de neglijat.