Ziua de 8 martie, cu toate semnificatiile ei, ma lasa atat de indiferenta, incat, intr-o tara ideologic opusa Moldovei nici nu as catadicsi sa pun in discutie “subiectul”. In conditiile noastre, insa, cand acestei zile i se pun in carca o gramada de “proprietati” si “roluri”, ma oblig sa iau atitudine.

Daca e sa parcurgem itinerarul istoric al “sarbatorii”, constatam ca ziua de 8 martie isi are originea in miscarea sufragetelor, adica a femeilor “emancipate” din inalta societate a Marii Britanii, Frantei, care, in conditiile sfarsitului de secol XIX si inceputului de secol XX isi revendica dreptul de vot (sufragiu -> sufragete). Una dintre cele mai rasunatoare manifestatii ale acestor femei avuse loc pe o intamplatoare data de 8, luna martie. De atunci, “in chip de legenda”, aceasta intra in istorie ca “Zi a femeilor”, inclusa in calendarele sarbatorilor internationale. Cand vine vorba de internationalism, insa, comunistii sunt primii, astfel incat “8 martie” capata o dimensiune aparte in URSS, devenind ziua “femeii proletare” gata sa lupte pentru drepturile sale, fara a-si renega si statutul de “mama iubitoare” si “sotie credincioasa”- ideologie implementata cu succes de politica comunist-prolet-cultista.

Recapitalare cu accente logice: “8 martie” este o sarbatoare a femeilor; ca orice sarbatoare, ea poarta o semnificatie; daca ea poarta o semnificatie, rezulta ca nu este o zi ordinara ( nu toate zilele sunt sarbatori, nu?), adica sarbatorile, cu toata incarcatura lor ideologica: moralist-perversa, sunt niste exceptii! REIESE CA SI SUBIECTUL SAU OBIECTUL SARBATORIT ESTE O EXCEPTIE, O DEVIERE DE LA NORMA, FIE IN SENS POZITIV, FIE NEGATIV. Femeia este SUBIECTUL zilei de 8 martie. Femeia este EXCEPTIA “SARBATORITA”. Nu credeti, astfel, ca sexul slab (i-auzi prejudecata!) face rolul unei discriminari, chiar si pozitive?! In concluzie, orice femeie care sustine acest “praznic” se “auto-discrimineaza” in modul cel mai inconstient. Daca pornim de la premisa ca femeile si barbatii sunt egali, simetrici, atunci de ce nu exista si o “zi a barbatilor”?! DEOARECE BARBATII SUNT LUATI IN SERIOS.

Schimbarea de mentalitate va survine greu. La noi predomina doua tipuri principale de femei ( nu zic ca nu exista exceptii, ele sunt tocmai bune de confirmat aceasta clasificare, ce imi apartine, asa ca nu impun pretentii, deci nu accept nici critici malitioase). “La Moldova” femeia fie:

· reprezinta prototipul perfect al “nevestei”, care nu gandeste, este total supusa barbatului. Mai grav e ca in momentul in care le vorbesti de emancipare si drepturi, nu barbatii lor, ci chiar dansele te ataca, riscand sa te alegi in cel mai fericit caz doar cu niste injurii. Aceste “gospodine” nici macar nu-si contesta pozitia lor de sclave, considerand din habotnicie ca…”femeia sa taca” (Biblie). Se complac in aceasta situatie, acceptandu-le pe toate ca fiind un set intreg de “reguli de conduita” a femeii in “lume”, pe care ele, in virtutea destinului implacabil, nu le pot si nici nu au dreptul sa le schimbe (“Asta ne e soarta de femeie”).

· intruchipeaza o mentalitate prost implementata, si anume ca femeia deja reprezinta si se crede o fiinta sufletista, gingasa, roza, aeriana, intruchiparea feminitatii (nu suna tautologic: “femeie feminina” ? exista oare expresia “barbat barbatos”?!) de care barbatul trebuie si e dator sa aiba grija (tampenii de genul: sa-ti deschida usa, sa-ti traga scaunul, sa te conduca de brat, sa-ti faca cadouri, sa te sune acasa ca sa se asigure ca ai ajuns cu bine, si alte gesturi “cavaleresti” ieftine). In acelasi timp, femeia se crede destul de “smechera” in convingerea ca poate duce de nas un barbat (“ca doar barbatii sunt niste prosti, si noi, fetele-niste feline care putem, cu putina linguseala, sa obtine tot ce dorim”). Acest tip de femei sunt de parere ca maternitatea este un har ( de parca isi fac copii cu degetul), ce le face superioare barbatilor ( vorba ceea – “la ce ne trebuie barbati daca gradina e plina de castraveti?!”), de unde ideea ca “femeile pot trai fara barbati, pe cand barbatii fara femei… “ Acest pretext alimenteaza si textura “morala”, “inalta” a femeii care “sufera mai mult, mai ales din dragoste”. Vai, nimic mai fals. “Nu m-a sunat, nesimtitul”, dar nici ea nu va pune mana pe telefon dintr-o falsa superioritate si vanitate feminin/ista.

In ambele cazuri, femeile noastre sufera de un complex: de inferioritate in primul caz si de superioritate in cel de-al doilea. Din pacate, populatia cu forme ondulate de la noi din tara este atinsa grav de flagelul prejudecatilor, fie de natura religioasa, fie de tip “emancipat, hiper-feminist”. Pe cand femeia, nu trebuie sa se considere nici mai mult nici mai putin decat egala cu barbatul (sau mai exact spus- relatia dintre ♀ si ♂ trebuie sa se bazeze nu pe raporturi ierarhice, ci simetrice). Pentru asta e nevoie de inteligenta. La noi, aceasta din urma e rarissima, barfitul si vorbitul mult sunt luate drept “marca inregistrata feminina”, iar vulgaritatea – “sarm profesional”.

Intorcandu-ma la subiectul de inceput, “8 martie” pare sa intruneasca toata aceasta ideologie care la noi “se vinde bine”. Aceasta “ocazie” e asteptata si de gospodine ( care au prilejul de a mai iesi din bucatarii) la fel ca si de “pipitze”( cu speranta vreunui “prezent”, fara de care nu se trece, din partea “nesimtitului”, ce devine in aceasta zi “iubitel”).

Concluzia: Sf. Valentin, 8 Martie, Ziua copiilor + toate sarbatorile care exista pe lumea asta reprezinta pentru moldoveni motiv nascator de cheltuiala, sindrofii si castig pentru florarese in rand cu vanzatorii de kitch-uri.