Am fost toată săptămâna trecută la ţară şi abia acolo am putut realiza cât de hidoasă este dictatura comunistă din RM. De fapt, am realizat-o pe deplin doar când am revenit la Chişinău, pentru că în provincie blocajul informaţional este cvasitotal. Practic toate televiziunile receptate acolo sunt de limbă rusă, iar unicul canal de limbă română – TVM 1 – nu e un secret pentru nimeni, deformează şi falsifică cu neruşinare realitatea.
Dar să trecem în revistă câteva subiecte şi modul în care acestea au fost tratate de televiziunea oficială. În primul rând, m-a surprins că Puterea şi-a apropiat cu multă abilitate discursul naţionalist, cu care reuşeşte să-i prostească şi pe ultimii cetăţeni mai reticenţi vizavi de partidul roşu. Astfel, seară de seară, la Moldova 1 sunt daţi pe post copii, bătrâni ştirbi în haine naţionale, care vorbesc cucernic, cu priviri evlavioase despre trecutul strămoşilor şi al neamului. Apoi în scenă apar profesori de istorie, cu dinţi de tablă, fondatori de muzee săteşti, foarte încântaţi de războaie de ţesut străvechi, de straiuri naţionale kitsch şi altele. Şi profesorii, şi elevii, şi reporterul sunt cuprinşi de euforie. Dar e şi firesc, n-ai cum să fii altfel când eşti antrenat doar în activităţi nobile, de emancipare a neamului. Dar de ce oare puterea comunistă stimulează pe toate căile interesul populaţiei autohtone pentru Evul Mediu timpuriu, pentru credinţă? Nu cred că e greu de ghicit. Modelul este unul ideal pentru toţi despoţii care nu-şi doresc cetăţeni, ci supuşi care respectă fără a cârti autorităţile.
Apoi, în cadrul altei rubrici, am aflat că s-a instituit o nouă funcţie în stat – prima doamnă. Aşa a fost prezentată Taisia Voronina, cea care a propus celebrarea bizarei sărbători Ziua Bunicuţei. Niciodată nu mi-a fost mai mare mila, dar şi dezgustul, faţă de pensionarii milogi şi inconştienţi, deosebit de flataţi că au fost băgaţi în seamă de organele centrale. La maratonul organizat pentru ei (că doar n-o să le ofere locuri la sanatorii sau la mare), bătrâneii cu gheburi în spate alergau şchiopătând, în speranţa că vor obţine şi ei vreo pomană. Culmea ridicolului a fost o cucoană care se chinuia să fugă în rochie de seară şi pe tocuri. În fine, toţi erau în delir.
N-au rămas în urmă nici profesorii, care l-au aplaudat frenetic pe bossul statului, când acesta le-a promis (a câta oară!) salariu de 300 de dolari. Adunarea în cauză mi-a amintit de activitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, aplaudat şi el frenetic de intelectualitatea românească acum câteva decenii. Nu cred că voi reuşi să am vreodată sentimente de respect pentru mult iubiţii noştri profesori.
Dar cel mai mult m-a indignat relatarea TVM 1 de la protestul din Bălţi, în care au fost falsificate grosolan faptele. În cadrul ştirii au fost prezentaţi doar un grup de tineri, care s-au apropiat de protestatari şi le-au smuls lozincile din mâini. Din comentariul crainicilor, am înţeles că locuitorii or. Bălţi au prevenit prin acţiunile lor prompte aţâţarea urii interetnice în RM, punându-i pe fugă pe laşii participanţi la acţiune. Apoi a fost intervievat unul din rusofonii care au suprimat protestul, care a declarat că ei nu pot accepta să se repete evenimentele din anii ’90, că în Bălţi locuiesc peste 60 de comunităţi etnice etc. La sfârşitul ştirii, au fost arătaţi vreo 20-30 de vlăjgani care strigau în rusă „Nu fascismului” şi alte lozinci antifasciste. Abia după vreo 3 zile, când am revenit la Chişinău, am aflat că în realitate protestatarii au fost bătuţi cu cruzime, că poliţia nu a intervenit (m-am amintit cu această ocazie de mitingul rusofonilor din faţa Ambasadei SUA, unde au fost păziţi cu străşnicie de poliţie, şi unde s-au desfăşurat în voie). M-am simţit profund lezat de modul în care televiziunea publică (al cărui contribuabil sunt şi eu) a prezentat evenimentul şi intenţionez să o acţionez în judecată (sper să fiu ajutat în acest sens de colegii care au mai multă experienţă în privinţa demersurilor judiciare), pentru că-şi bate joc într-un mod inimaginabil de consumatorul de informaţie.
De regulă, nu vizionez emisiunile TVM 1, cunoscându-i bine prestaţia. De data aceasta însă, în lipsa unei alternative, mi-am depăşit dezgustul (şi nu regret), realizând adevăratele proporţii ale războiului mediatic pe care Puterea comunistă îl poartă împotriva propriilor cetăţeni, precum şi efectele dezastruoase ale lavajului de creieri comunist.

Enervant