După ani buni ai copilăriei, cînd adormeam cu cărţile lui Andersen lîngă pernă, abia acum am realizat cît de subtil şi previzibil a fost autorul, poveştile sale sau mai exact morala lor mai este actuală şi valabilă şi realităţilor zilelor noastre. Mai ales celor din R.Moldova. Mi-e ruşine să recunosc, dar trăiesc într-o societate cu caracter de turmă, cu mentalitate vetustă şi marginalizată, ce gîndeşte şi acţionează uniform din simplul principiu “aşa fac toţi!”. O fi vreun vestigiu din perioada de “aur” a colectivizărilor, însă au trecut de-atunci Slava Domnului tocmai 17 ani de pretinsă democraţie sau de căutări disperate a ei şi-ar fi normal să fi învăţat şi noi ceva din aceste încercări( zădarnice probabil) de-a fi şi noi în rîndul ţărilor cu-adevărat democratice. Cum putem avea pretenţii prosteşti că suntem un popor deştept şi inteligent dacă în aceşti ani n-am avut putinţa măcar de a învăţa să gîndim liber, nu mai zic de (ne)efortul de a fi liberi şi democratici prin acţiunile noastre.

Tragedia acestei situaţii nu este că am fi inapţi să ne schimbăm, ci NU ne dorim asta. E logic. E mult mai uşor să fii ca toţi decît să fii tu însuţi, să gîndeşti la fel şi să fii de acord cu restul decît să-ţi păstrezi poziţia şi să-ţi aperi punctul tău de vedere care nu neapărat ar trebui să coincidă cu ceea ce cred toţi. În loc împreună să fim o forţă, o putere hotărîtoare în luarea deciziilor de importanţă naţională, prin indiferenţa şi lenevia noastră devenim obiect de manipulare politică. E mult mai uşor să manipulezi o masă cenuşie de oameni ce gîndesc rudimentar şi uniform decît nişte cetăţeni interesaţi e ceea ce se întîmplă în ţara lor. E cea mai comodă postură. Mai lesne e să privim apatici de după cortină cum degradăm decît să depunem efort şi energie pentru a salva situaţia.

Suntem obişnuiţi să se facă tot în locul nostru, aşteptăm cu gurile căscate ca nişte pui de rîndunici mîncarea gata mestecată fără a ne interesa măcar ce-a ajuns la noi în gură…şi de obicei, prin aceeaşi inconştiinţă şi nesimţire suntem alimentaţi doar cu aberaţii şi promisiuni politice deşarte ce nu-şi vor găsi realizare în vecii vecilor!

Mi-e frică că vom proceda la fel şi în 2009, an ce se aununţă decisiv pentru viitorul de mîine al R.Moldova. Ca de obicei vom fi incapabili să alegem ceea ce-i mai bun şi rezonabil pentru noi, vom alege pe cel pe care-l votează toţi fără să ne întrebăm măcar de ce merită candidatul în cauză votul nostru. Şi cel mai straniu e că suntem mulţumiţi de ceea ce este, situaţia ne aranjează pe deplin, simţim cu toţii că ne ducem la rîpă, că degradăm..dar continuăm să tăcem ! Pînă cînd?!Cînd se va găsi şi la noi cineva, asemenea băieţelului din poveste, revin la Andersen, care să aibă curajul să zică sus şi tare că totuşi “regele e gol!” ?!