Nu cred că există în lume un electorat mai naiv decât cel din RM. Unii alegători de aici sunt atât de implicaţi în viaţa politică, încât au început să elaboreze strategii în locul partidelor pe care le adoră. Cel mai mult îi nelinişteşte disensiunile care pot apărea între partidele considerate tradiţional democratice. De aceea, la tot pasul poţi auzi îndemnuri la unitate, frăţie şi concordie între politicieni. Oamenii muncii şi intelectualii, toţi ca unul îşi doresc un singur partid sau, cel puţin, un singur bloc al partidelor democratice. Nu mă surprinde atitudinea lor. Moldovenii sunt un popor care resimte repulsie faţă de pluralism, diversitate, democraţie. Lor dă-le o mână de fier, pe tătuca Stalin.

De asemenea, mă distrează mult tentativele unor vizitatori de pe situl în cauză, care ne îndeamnă să adresăm apeluri partidelor în vederea împăcării lor. Oare aceasta să fie misiunea noastră, a electoratului? De ce adică mi-ar păsa de bucătăria, de intrigile lor? Ei vor fi cei care vor accede la putere şi se vor bucura de statul care decurge de aici. De ce m-aş implica mai mult decât un membru de partid? Cu atât mai mult că, din punctul meu de vedere, cearta dintre partide este un semn de normalitate, un indiciu al democraţiei funcţionale. Ar fi oare mai bine ca Filat şi Kirtoakă să facă, pe ascuns, jocuri murdare, iar în public să se îmbrăţişeze? Prefer mai degrabă să se păruiască până vor ieşi toţi fulgii din ei.

Deci, mai slăbiţi-mă cu apelurile voastre siropoase şi infantile. Să-i lăsăm pe politicieni să se ciomăgească, să câştige puterea în sudoarea frunţii, nu doar pentru ochi frumoşi şi discursuri impecabile…

Enervant