Coincidenţă sau ba, dar aceste 2 oraşe au fost atestate documentar pentru prima dată în aceeaşi zi-8 octombrie 1408. Ambele cu o istorie şi geografie( Cernăuţi-Bucovina de Nord, iar Tighina în partea transnistriană) atît de diferită, dar totuşi atît de comună, vitregă şi tragică…

Stema oraşului Cernăuţi de cîndva (sursa Wikipedia)

Aflîndu-mă la moment în Suceava, întîmplarea a făcut să fiu mai aproape de Cernăuţi decît de locul unde m-am născut, Tighina. Pe străzile Sucevei poţi întîlni adesea români veniţi din Cernăuţi cu diverse probleme în România, tineri ucraineni de etnie română ce-şi fac studiile la universitatea de aici.

Palatul Mitropolitan din Cernăuţi

La fel ca şi celellalte meleaguri româneşti, la Cernăuţi, în legendarul 1918 românii au încins Hora Unirii, iar un pic mai tîrziu a fost ridicat Monumentul Unirii, reprezentînd chipul în bronz al unui soldat român avînd în stînga un drapel iar în faţă stînd în genunchi o fată ce simbolizează Bucovina. Ca şi celelalte monumente ce reprezintă lupta istorică de secole a românilor pentru Unire, atît din Basarabia, cît şi din Bucovina, la ocuparea sovieticilor a fost demolată.

Stema oraşului Tighina în timpul ocupaţiei ţariste

Chiar dacă s-a lucrat insistent la ştergerea memoriei istorice, totuşi la Cernăuţi nu s-a stins cu totul flacăra neamului românesc. Comparativ cu Tighina, unde lumea se intimidează să recunoască că se trag din radăcini româneşti şi vorbesc româna doar în cercuri restrînse, românii din Cernăuţi sunt mîndri de identitatea lor, în satele din jurul oraşului tăranii vorbesc o limbă română cultivată, există organizaţii a românilor ce le apăra drepturile, sistematic se organizează manifestări artistice, expoziţii de carte …într-un cuvînt se face tot posibilul ca istoria să nu fie mutilată cu totul, să nu se piardă adevărata identitate în pofida tuturor jocurilor politice menite să ne dezbine, să ne înstrăineze de valorile ancestrale ce ne-au consfinţit ca popor. Pe cînd la noi?…

Cetatea Tighina,reproducere de pe tabloul lui M.Ivanov (1790)
Singura amintire a voievodului Alexandru cel Bun , cel care a emis un document unde erau pomenite aceste oraşe, este în Cernăuţi numele unei străzi centrale, iar în Tighina unicul liceu cu predare în limba română ce-i poartă numele, elevii căruia continună să suporte pînă acum sfidările regimului separatist şi nenumăratele încercări de a-l desfîînţa care din fericire s-au soldat cu eşec. La fel ca celelalte cimitire a ostaşilor români din Cernăuţi, soarta cimitirului românesc din Tighina a fost similară. Administraţia separatistă din Transnistrai a distrus locul unde-şi duceau somnul de veci militarii români. Peste cruci şi mormite au trecut buldozerile, pămîntul s-a nivelat…s-a şters o filă o istoriei noastre, iar odată cu asta s-a şters şi conştiinţa noastră, demnitatea de a fi român! Ruşinos!