Nu exista nimic mai caraghios ca notiunea de “intelectual basarabean”.
Paiatele de mai ieri a partidului comunist care cantau osanale “patriei sovietice” si “tatucului Lenin”, astazi joaca rolul de mari patrioti (nationalisti) ai neamului.
Unii se plimba pe la Moscova, altii pe la Bucuresti, nu uita, insa pe nici o clipa sa citeasca, cate o lectie de „patriotism” in timpul campaniilor electorale.
Trist dar este adevarat, Basarabia nu dispune de o elita intelectuala care ar putea „lumina” cat de putin masele populare.
Da, stiu candva acesti intelectuali au scris si au cantat despre limba, neam, au pronuntat discursuri inflacarate din tribunele Pietii Marei Adunari Nationale, pentru ca apoi sa vanda si sa se vanda pe 30 de galbeni.

Nu cred ca a sluji un neam inseamna a canta si scrie frumos. A sluji un neam inseamna a te jertfi, ceea ce intelectualitatea noastra nu a fost niciodata in stare s-o faca. Dar, oare exista o asa numita „intelectualitate” in Basarabia?)
Anume intelectualitatea, este acea care a stins orice speranta de reunificare cu Tara. Ce ar putea fi mai dureros pentru un taran care a stat in Piata, aparand limba si istoria, vazand ca aceste idealuri sunt calcate de asa-numiti intelectuali („inteleghentzi”).
Cel mai trist este faptul ca acestea continua sa poarte o masca a romanismului, orbiti fiind de o megalomanie debila.
Paradox, cei care au parasit, tradat, Basarabia sunt considerati „adevarati romani”, purtati cu fala pe la Consiliul Mondial al Romanilor, in timp ce cei care au ramas, traiesc si sufera cu propriul popor sunt marginalizati si dati uitarii.
Trista realiatate, si dureroasa…