„– Cine este atunci cu adevărat în opoziţie? – Partidul Alianţa Moldova Noastră, condus de Serafim Urecheanu, Partidul Naţional Liberal, al Vitaliei Pavlicenco şi Partidul Liberal – Democrat al lui Vladimir Filat”.

(Nicolae Dabija, Formula AS, nr. 836, 5-12.09.2008)

Aşa vede scriitorul şi preşedintele Forului Democrat al Românilor din Moldova, Nicolae Dabija, mai nou, candidatul din partea PNL din România, pentru postul de parlamentar în Colegiul Europa de Est, situaţia de pe eşichierul politic de la noi. Ideile sale sunt prezentate într-un interviu – “Politica noastră este limba română” – acordat revistei de succes Formula AS, de la Bucureşti.

Interviul distinsului scriitor este util şi interesant, dar… Exista însă un „dar” aici. Alături de AMN, PNL şi PLDM, ca partide de opoziţie din R. Moldova, Dabija nu adaugă şi PL-ul condus de Mihai Ghimpu. Oare de ce?

Pe 20 octombrie se încheie depunerea candidaturilor pentru votul uninominal din România, iar partidele de la Bucureşti trebuie să îşi desemneze candidaţii.

Pe 13 octombrie, Nicolae Dabija a fost nominalizat ca şi candidat din partea PNL din România, pentru postul de parlamentar pentru Colegiul Europa de Est. După cum spuneam anterior, cu mai bine de o lună înainte de a fi nominalizat, scriitorul a acordat un interviu în bine cunoscuta revistă Formula AS (vezi aici).

Problemele principale pe care le abordează Nicolae Dabija sunt cele legate de limbă şi de istoria neamului, cetăţenia română pentru basarabeni, precum şi influenţa limbii ruse în R. Moldova.

Totodată, N. Dabija explică cititorilor revistei care este motivul “dezbinării taberei unioniste de la Chişinău” de-a lungul celor 20 de ani de suveranitate şi actualul succes al Partidului Comunist din R. Moldova.

Nicolae Dabija: “Din momentul în care Iurie Roşca şi oamenii din jurul său au decis să colaboreze cu Partidul Comuniştilor, s-au rupt legăturile noastre. Majoritatea intelectualilor s-au retras din PPCD, partidul condus de Roşca. Noi am trecut în societatea civilă şi ne-am grupat în jurul Forului Democrat al Românilor şi în redacţiile unor publicaţii, ca Timpul şi Literatura si Arta. PPCD şi – a arogat rolul de singur apărător al cauzei româneşti, deşi prin colaborarea cu comuniştii lucrează contra acestei cauze”.

Dincolo de toate aceste aspecte, interesant este însă un altul pe care l-am sesizat şi îl aduc în atenţia cititorilor. Întrebat de reporter “Cine este cu adevărat în opoziţie în R. Moldova?”, Dabija a nominalizat Partidul Alianţa Moldova Noastră – condus de Serafim Urecheanu, Partidul Naţional Liberal – al Vitaliei Pavlicenco şi Partidul Liberal – Democrat – al lui Vladimir Filat, nu însă şi (atenţie!) Partidul Liberal condus de Mihai Ghimpu! Oare de ce?

În interviu, nominalizând partidele pe care le consideră de opoziţie, scriitorul Nicolae Dabija aminteşte şi de importanţa recunoaşterii valorilor naţionale: „Mulţi dintre membrii acestor partide [de opoziţie, n.n.] fac parte din Forul Democrat al Românilor şi sunt ataşaţi de valorile româneşti. Forul i-a adunat la un loc, tocmai pentru că este o organizaţie neguvernamentală, fără participare politică şi are ca prioritate apărarea valorilor naţionale. Dacă un om mărturiseşte că vorbeşte limba română, nu moldovenească, crede că este român, nu moldovean, crede că viitorul basarabenilor este legat de România, atunci aderă la For”.

În acest context,  oare PL – ul nu este şi el ataşat acestor valori? Şi, în cele din urmă, Partidul Liberal nu vorbeşte şi el limba română? Aşadar, dacă acest partid este limpede că susţine toate aceste cauze pro – româneşti, îmbinate cu viziunile pro-europene, la fel ca şi celelalte trei nominalizate (AMN, PNL şi PLDM), de ce oare Nicolae Dabija îl exclude din discuţie? Mai mult, de ce nu îl consideră partid de opoziţie?

Dacă tot e vorba de consolidarea forţelor democrate, pentru o singura cauză comună, atunci de ce democraţii se exclud din discuţii unii pe alţii chiar când e vorba despre subiecte care nu ar trebui să fie  personale sau „de partid”?