Lucrez la o companie de sondaje telefonice. Nu e extraordinar pentru o femeie să vorbească la telefon cât vrea ea şi să mai şi fie plătită pentru asta? Plăcerea mea cea mai mare, însă, este să observ cum se comportă cetăţeanul nostru când dau buzna în casa lui printr-un apel şi îi cer părerea. „Bună ziua! Vă deranjează compania Sondaje Telefonice Moldova. Realizăm un sondaj de opinie cu privire la operatorii de telefonie mobilă. Aţi putea să ne răspundeţi la câteva întrebări, vă rog?” Dacă e de acord, începe teatrul! Nu contează tema sondajului – magazine de electrocasnice, publicitate pe mânere în troleibuze sau operatori de telefonie mobilă – oricum e greu să afli o părere francă.
Când se prinde omul nostru că vreau să îmi spună opinia lui, prima întrebare pe care şi-o pune este: „Oare ce vrea să audă?”, ca să ştie cum să răspundă. Se mai gândeşte „Nu ştiu cine o fi fiind ăştia, dar să văd ce pot obţine de la ei!”
Î: Dumneavoastră aveţi telefon mobil? [prima întrebare, ca să aflu dacă îl interesează şi dacă ştie ceva despre operatorii de telefonie mobilă]
R: Am eu unul. Dar dacă o să-mi daţi Dumneavoastră un telefon bun, ar fi bine! [râde] Dar ce vreţi să îmi propuneţi?
Î: Nu propunem nimic. Noi realizăm un sondaj de opinie doar.
Î: Aha… [cu multă suspiciune în voce, nu mă crede şi basta]
Ei, mă obosesc eu să sun tocmai la Cahul ca să aflu părerea lui? Asta-i bună, de când trăieşte nu l-a interesat pe nimeni părerea lui şi acuma mă interesează pe mine… hm, bine-bine, problema e că el nici nu are o opinie, cel puţin nu una clară şi argumentată. Basarabeanul ştie că lui i se injectează o opinie, pe care trebuie să o spună ori de câte ori este întrebat. Sau mai bine să nu o zică, ca să nu obosească pe alţii cu părerea lui.
***
Î: Vă rog să apreciaţi cu o notă de la 1 la 10 operatorii de telefonie mobilă, pornind de la atitudinea Dumneavoastră faţă de aceştia. Nota 1 înseamnă atitudine foarte negativă, nota 10 – foarte pozitivă. Astfel, pe scala de zece baluri, cum apreciaţi operatorul Orange?
R: eee, 10!
Î: Operatorul Moldcell?
R: Nu am fost niciodată la Moldcell şi nu ştiu, dar cred că tot 10 îi dăm!
Î: Operatorul Unite?
R: Zilele trecute am avut o problemă cu Unite. O sunam pe sora mea şi mi se spunea că nu este în arie. Pe urmă ea mi-a spus că era acasă şi nu a primit nici un apel. Am sunat la Unite ca să raportez problema şi operatorul care a răspuns a fost foarte nepoliticos. Şi, în general, nu întotdeauna se aude bine la Unite… [din ceea ce aud, concluzionez că trebuie să mă bucur că nu sunt abonat Unite …] Îi dăm un 9.
Poftim? Cum 9 după tot ce a zis?
Raţionamentul însă e destul de simplu. Omul s-a descărcat, mi-a mărturisit nişte chestii, care i-au scăpat, mai degrabă. Oricum, e clar că eu înregistrez în sondaj nota (doar asta am întrebat) şi dă o notă bună, prea bună. De ce? Pentru că nu are voie să aibă o părere rea, pentru că nu vrea să fie considerat disident sau revoluţionar, pentru că nu vrea să aibă probleme. Ziceam că raţionamenul ăsta „se activează” indiferent de obiectul asupra căruia trebuie să îşi expună părerea. Tot nu a înţeles că e un sondaj, că critica lui poate contribui la îmbunătăţirea calităţii pieţei.
Unii îşi fac curaj şi întreabă: „De la care companie sunteţi? De la Orange, da?” A se citi „Dar cine va verifica? Cui trebuie să îi placă răspunsurile mele?” Dacă îi place „lu’ şefu”, poate îl răsplăteşte cumva. Uf, îl cam necăjesc când îi repet că sunt de la compania Sondaje Telefonice Moldova.
Aţi remarcat acest “îi dăm” din dialogul de mai sus? Cum să îi explic omului că opinia lui [exprimată aici prin notă] nu se dă? Nu se dă, nu se vinde, nu se pune la pălărie. Unite nu va fi mai împlinit de la nota lui de 9 şi, cu atât mai mult, nu îi va fi recunoscător.
Fiecare om este definit de către atitudinile şi opiniile sale. Moldoveanul cum poate fi definit? Înţeleg că libertatea expresiei în ţara asta lasă mult de dorit, dar la un sondaj de genul ăsta poţi spune tot ce te doare; ăsta este obiectivul sondajului, evident pentru oricine vrea să vadă. Atunci când francezului nu îi convine ceva, iese în strada şi organizează o revoltă, moldoveanului… îi ia ceva timp până îşi creează o opinie… după asta să o exprime. Asta dacă i se cere.
7 răspunsuri la “Uf, nu e deloc uşor să ai o opinie!”
Pina cind nu vom ajunge la un nivel de cultura care ne-ar putea situa alaturi de celelalte popoare euroepene, zadarnic trimbitam la tot pasul ca vrem sa ajungem in Europa.
Suntem ca niste oite fara baci , nu stim unde sa mergem, ce sa credem, pe cine sa alegem…
Şi oare cum să le cultivăm moldovenilor (ca şi altor români) spiritul critic, pofta de opinie şi de exprimare curajoasă?
Metoda Brega (palme pentru deşteptare şi un şut în fund pentru a face un pas înainte) a cam falimentat. Soluţii?
Începând cu gradiniţe creşe, Don Brega.
Nu strică de cuprins cu acest program şi părinţii. Înţeleg, cam e greu, cam durează, dar nu văd o soluţie mai eficace.
Apoi şcoala, licee, instituţii superioare de învăţământ. Acolo trebuie de ajuns cu proiecte extraşcolare, şi de ce nu – cu programe şcolare la ore cu obiecte ce ţine de educaţie. La tot pasul de cultivat ceea ce se numeste cultura generala, atitudinea, responsabilitatea personala, pozitia civica. De propagat necesitatea de voluntariat pentru binele societăţii ca un spor forte la angajare în cîmpul muncii. De propus, ca în formular CV aspirantului la un post vacant de muncă să figureze aceasta rubrica. Înţeleg, pentru asta va trebui de lansat o campanie de educare şi prin rîndurile angajatorilor. Ei, pentru asta există mass-media, ONG, Agenţi Guvernamentali. Va fi un moment de bun augur şi adoptarea de către legiuitori Legea „1%”.
Lista poate fi continuată.
Metoda „Brega” este buna doar pentru cei recuperabili – dar cu restul, ce facem?
Oxana, „oitele astea fara baci” trebuie sa inţeleagă că nu vor avea niciodată un baci.Şi că e mult mai bine fără el. Oricine se face baci, vrea să ia laptele,lâna, apoi carnea, nu? Când va înţelege asta fiecare dintre noi, basarabenii?
Doar că…există un experiment drăguţ: câţiva purici au fost puşi într-un borcan micuţ, cu capac. Puricii au tot sărit şi s-au lovit de capac, apoi au înţeles şi săreau mai jos, ca să nu se lovească. Peste o perioada capacul a fost scos. Puricii ar fi putut sări imediat din borcan. Dar nu ieşeau, pentru că continuau să sară astfel ca să nu se lovească..
Mi se pare că după mult timp a reuşit să iasă primul purice….sau poate aşa vreau eu să se termine experimentul despre….noi 🙁
intr-o europa atit de deschisa si flexibila moldova este inca un stat izolat informational si cultural, majoritatea moldovenilor ca mine care vad cum procedeaza cei de peste hotare sint mai insistenti si se informeaza mai bine dacat cei care nu au iesit niciodata in afara tarii…
si vizele astea stupide sint de vina dar si faptul ca multi moldoveni sufera de mania grandiozitatii „in moldova ii shel mai ghini shi restu tat ii ***nea”
si in cu atit mai ult moldovenii sint suspiciosi de orice chestie comerciala, intrucat sau ars odata si au fost amagiti…
Ce sa spun…….. practic nimic,un singur lucru pot sa spun ca suntem maiestrii sau mai binespus ash in ale arncatli cu lucruuri urite in noi insune sau mai bine spus in ceiii ce neau educat pe noi.
Oare esteposibil ca o populatie cu un nivel de desvoltare sub cel al statelor europene sa dea nastere noau celor care deja untem in pas cu statele europene si venim foarte argmente si acuzatii ca ar fi ne carturri.
Scuzatima dar trezitiva si punetiva in pelea lor ca ei sunt cei ce au simtit pe pielea lor au trait si sau alimmentat cu tincrederea si dezamagirea ne mai vorbind de de frica de a nu spune ceva de rau de cineva ca si a dou zi era distrus in cel mai bun caz moral. Cu credeti cum te simti un nime, cind stii ca la culoarea verde a semaforului circula pietonul si vine cineva si iti dovedeste si mai mult iti interzice sa te folosesti si tu de aceasta lege si sa iti aperi dreptul era un joc , da pentru ca atunci cuvintul „drept”sau dreptul tu era un cuvint gramatical sau o componenta a lexicului fara de putere juridica.
Tolerantta este unica fapta ce ne va da posibilitatae de a ne cultiva ca u stat plin de drepturi si servicii. Ei sunt cei ce au trait o veata cind nimeni nu se giindea la o veata mi buna in locul sau.
problema e ca in majoritatea institutiilor de invatamant tinerilor le este mai convenabil sa spui ceea ce asteapta profesorul decat ceea ce crede el despre subiectul in discutie;
sunt foarte rare cazurile in care intr-un liceu sau un colegiu intradevarat se promoveaza libera opinie si se socoate ca omul fara opinie nu poate fi mai mult decat o nulitate.am norocul sa invat in acest liceu(poate unicul de acest gen in raionul Drochia )si observ ca diferenta de cultura a celor care vin si celor care pleaca este extraordinara.pacat ca,dupa cum a spus si Dumitru Cantemir,moldovenii nu prea se trag la carte,acesta este punctul nostru slab(sa ne amintim de scoala ardeleana in sec 19)