In luna decembrie un grup de tineri pe care i-am cunoscut prin intermediul unui forum unde se discutau unele date si probleme istorice a romanilor din Republica Moldova, tot atunci am gandit mult la importanta zilei de 27 martie si cum am putea face ca atmosfera de acum 88 de ani sa reinvie macar si pentru cateva ore in Chisinau. Am hotarat sa facem mai multe lucruri si anume: sa decoram unele din arterele principale ale orasul cu un scotch (fiind cea mai eficienta, ieftina si ecologica idee) ce reprezenta cele trei culori ale tricolorului. Banii pentru acest material a fost adunat tot de noi, acest grup de tineri. Am hotarat sa mai facem si niste fluturasi informativi, pentru care am cumparat hartie si pe care am cules declaratia Sfatului Tarii din 27 martie 1918. In ziua de 26 martie in jurul orelor 18.00 m-am intalnit cu inca 3 prieteni ce impartaseau aceleasi idei pasnice si frumoase si am inceput sa decoram stalpii de pe podul Viaduct, totul decurgea in o atmosfera frumoasa (tin sa mentionesz ca in acest timp au trecut minim 4 masini de politie si nici una din ele nu ne’a reprosat nimic, era ziua afara si noi nu ne faceam asta in ascuns). Dupa ce am decorat podul am facut o pauza si in jurul orei 20.00 am reinceput infrumusetarea bd.Dacia (e important ca decoram acum pilonii spoturilor de publicitate) in scurt timp o masina (privata) a oprit langa noi si am fost acostati de un domn in civil, care s-a legitimat cu numele de V. Visterniceanu, a cerut sa prezentam tot ce avem in gentile noastre, acolo a gasit fluturasii (la acea ora nu erau distribuiti) a citit textul si nu a vazut ceva suspect in el. A apelat 902 si a chemat un grup de politisti, 3 persoane (Scut) care ne-au transportat in conditii inumane la Comisariatul din Sectorul Botanica. Acolo ne-am legitimat si am fost obligati sa scoatem tot ce avem in genti, ceea ce am facut fara a reclama ceva, in tot acest timp intrebam de ce suntem retinuti, evident nu pimeam nici un raspuns, raspunsul nici ei nu il aveau. Am fost chemati pe rand in un alt cabinet unde expuneam evenimentele din acea seara, a fost o dictare pe care am citit-o si am semnat-o. Tin se mentionez ca in acest timp eram tratati ca fiind niste delicventi, se ridica vocea si ni se explicau evenimente istorice. Dupa ce toti trei am depus explicatii si am lasat cate un exemplar din tot ce aveam (scotch, fluturasi si panglici tricolore) eram gata sa parasim sediul comisariatului, insa nu a fost sa fie asa, era prea frumos daca totul finisa aici, Odiseia abia incepea. Am fost readusi in acelasi birou unde ne-au fost luate declaratii au intrat acolo sigur in jur de 12-13 persoane, fiecare avea ceva de comentat si de intrebat, in cazul in care raspundeam la o intrebare adresata nu direct mie se ridica vocea pana la un ton mult sub unul calm. Acesta „piata” a continuat ceva timp pana ce s-a hotarat separarea noastra. Unul din colegii mei a fost scos efectiv din acel birou, am ramas in birou mai putini dar tonul nu se schimbase, eram intrebata a zecea oara pe cine reprezint, de cine am fost platita si cat am fost platita pentru a face acest lucru, nici unul din acele persoane nu s-a prezentat desi ei cereau de zeci de ori numele, prenumele si alte date personale. Peste ceva timp si cel de’al doilea coleg a fost dus din nou in o directie necunoscuta, am ramas singura in acel birou cu 2 persone ce nu incetau sa ma intrebe de liderul grupului si multe intrebari la care am raspuns deja. Am fost lasata singura in birou dupa ceva timp a revenit un domn, imbracat in civil ce a cerut sa ii raspund iarasi la un sir de intrebari, a rugat sa prezint telefonul mobil, lucru ce nu puteam face (imi murise bateria) el s-a oferi amabil sa imi imprumute telefonul dumnealui, a pus cartela mea in el si mi-a permis sa fac un apel telefonic, sunt aproape sigura ca a facut si o copie a numerelor de telofon din cartela mea. Dupa ce am raspuns si la intrebarile dumnealui, a venit o a nustiu cata persona pentru a ma interoga din nou, la mijlocul celei de-a nu mai stiu carei interogari s-a apropiat si un alt domn (mai tarziu am inteles ca era Iacob Gumenita) am fost dusa in biroul dumnealui si acolo am mai raspuns din nou la un sir de intrebari, aceleasi de altfel. Peste ceva timp au fost adusi in acelasi birou si colegii mei de care ma despartise in urma cu ceva ore, au raspuns si ei la un sir de intrebari. A urmat inca o declaratie pe care nu a scris-o unul din colegi in un al treilea (pentru mine) birou, acolo mi s-a dat insfarsit si apa dupa atatea ore. In un final in jurul orei 2 am fost eliberati fara a ni se spune de ce am fost acuzati sau adusi la sectie cu conditia de a reveni a doua zi (defapt ei uitase ca se facuse deja acea zi).

Am revenit mai tarziu (17.00) toti trei si ni s-a intocmit un proces verbal in baza art. 150 a codului administrativ „pentru incalcarea regulilor de amenajare a oraselor” de catre Postolachi Sergiu (Inspector superior SOP). Nota informativa care ni s’a prezentat era una aberanta si efectiv o gluma nu un document (erau multe spatii libere in text) cat si ora retinerii (22’30 era notata fals) fraza de final era „au incleiat lipici pe copaci si piloni electrici”, ceaa ce nu am declarat noi, lipsea cu desavarsire un numar a notei sau a procesului verbal. In acele clipe a venit un angajat care avea toate declaratii noastre in mana, am cerut sa vad declaratia scrisa de mine in noaptea acelei zile, lucru care mi-a fost refuzat (eu tineam sa ii demosntrez ca nu am declarat nicaieri ca lipisem ceva pe copaci). Ni s-au inmanat hotararile cu care urma sa ne prezentam la banca pentru a achitarea amenzii (20 lei) acest act era fara un numar si fara stampila.

Iuliana