Citind titlul, probabil vă gîndeaţi că urmează un articol patriotic plin de patetism. Ei bine, nu-i chiar aşa . În cel mai direct sens, studenţii basarabeni stau la coadă în centrele de transfuzie a sîngelui din oraşele româneşti pentru a dona sînge. Astăzi am trecut şi eu printr-un cetru similar din Suceava, mai mult din curiozitate şi nu m-am uimit deloc calmitatea şi bunăvoinţa lucrătorilor de acolo care ne-au întîlnit cu familiaritate zicîndu-ne că “basarabenii sunt la noi o prezenţă permanentă” . De fapt, auzisem şi mai înainte de la colegii mei studenţi că donarea sîngelui a devenit pentru basarabeni o afacere profitabilă şi că merg sistematic la centru ori de cîte ori sunt impuşi de situaţie. Mulţi dintre ei mi-au zis că au “debutat” în ale donării anume în România pentru că în Moldova doritorii de a dona sînge nu sunt trataşi deloc cum se cuvine, sunt supuşi unor proceduri birocratice lungi, obligaţi să aştepte ore în şir sub uşa cabinetelor medicale, plus la asta nu sunt motivaţi nici material s-o facă. În România situaţia e un pic alta. Odată ce calci pragul unui asemenea centru eşti întîlnit cu atîta importanţă şi respect, îţi dai seama că reprezinţi o valoare şi de gestul tău care nu te costă nimic depinde o viaţă pe care tu inconştient o poţi salva.
De ceva timp în Moldova au apărut la spoturi publicitare care îndeamnă cetăţenii să se determine la acest pas, căci din cîte cunosc în ţara noastră nu există suficiente rezerve de sînge. Dar care-i motivaţia? Fiind cu o ocazie la Centrul Republican de Transfuzie a Sîngelui am întîlnit multe persoane care au venit acolo conduşi de sincera dorinţă de a ajuta pe cineva, însă care s-au pomenit unor adevărate chinuri aşteptînd o groază de timp ca să le se acorde atenţia cuvenită. Chiar sub ochii mei, două persoane au renunţat la “idee” îndată ce au văzut modul în care sunt trataţi donatorii. Nuştiu care e modalitatea de remunerare în Moldova, însă în România donatorilor li se oferă bonuri pentru procurarea alimentelor în sumă de 59 lei româneşti, ceea ce ar echivala cu aproximativ cu 230 lei moldoveneşti. Nu e atît de mult , totuşi nici chiar puţin pentru un student. Sesizaţi diferenţa?…Pe lîngă acestea există atîtea diferenţe între societatea moldavă şi celelalte ţări europene. Nu mai are rost să ne întrebăm de ce pleacă concetăţenii noştri …
4 răspunsuri la “Sînge basarabean pentru fraţii români”
Profitand de ocazie, pe aceasta cale tin sa-i multumesc pe O.Brega, V.Buzu, A.Marin care saptamana trecuta au donat sange pentru Gheorghe Munteanu din or.Sangera care a fost supus interventiei chirurgicale in cadrul Spitalului de Urgenta.
Totodata va informez, cel mai neplacut moment in toata aceasta procedura, dupa cum au semnalat toti trei donatori, este proasta organizare, atitudinea si deservire la Centrul Republican de Transfuzie a Sîngelui din Chisinau. Donatorul este tratat destul de rece si este pus in situatie sa piarda timp de la cateva ore pana la o zi prin coridoarele si sub usile institutiei vizate. Deci, motivatia – „0”.
Cu regret, personal sant implicat intrun proces de lucru intensiv si nu pot lipsi nici doua ore, din care o ora imi ia deplasarea.
Tot aici lansez inca un apel, venit de la grav bolnava D-na Valentina Manu din com.Parcani, Soroca, care este internata in Spitalul Centrului Oncologic din Chisinau si va fi supusa interventiei chirurgicale miine. Are nevoie de сel putin 5 donatori de sange. Grupa nu conteaza.
Relatii la tel:
(+373)69554407 – Anatol Hristea-Stan
E-mail: anatolhs@yahoo.com
sau aici pe http://www.Curaj.Net la comentarii
(+373)67290157 – Lilea Calaras (sora Valentinei)
Cu ajutorul comun, posibil sa fie salvata viata unui om.
Multumim anticipat.
O cunsoscusem indirect pe aceasta doamna prin intermediul apelurilor ei frecvente la emiusiunile radiofonice de la Radio National. Imi pare rau ca nu sunt in Chisinau, cei care au posibilitatea s-o ajute.
singe rosu ca cocosu basarabian pantru roman …
acelas popor si sange stimata doamna !
mie miar fi fo tare drag sa citesc ,,singeroman pt. roman” …
Am donat si eu sange la centrul de transfuzie din Chisinau. Pot sa va spun ca cele expuse sant adevarate la toate 100, cu o singura exceptie. Eu am donat pt. un coleg de al lui tata de munca care a facut accident, indata ce am donat „doza” mea m-am sculat prea activ de pe scaunul de donator si mi s-a facut rau. Era o doamna de vre-o 35 ani care statea la masa si-i supraveghea pe toti donatorii. Ea imediat a sesizat ca ceva mi se intampla si m-a asezat pe un scaun obisnuit, mereu se apropia de mine sa vada daca ma simt mai bine. Vazand ca aproape imi pierd cunostinta (am donat pt. prima data, si am donat 450 ml.), m-a asezat pe un scaun de donator liber, si m-a intors in asa fel ca picioarele mele sa fie mai sus ca capul. Imediat mi s-a facut mai bine si eram in stare sa plec. Prima si singura persoana din tot centrul care s-a atarnat omeneste, asi putea sa zic, ca o mama. Nu mai tin minte cum ii spune, dar am fost tratat omeneste de ea.
Dar in ceea ce priveste remunerarea, se ofera un pranz la o cafenea de pe strada Hancesti, e ok, dar atarnarea staff-ului fata de donatori( adica acei care nu platesc pt. deservire) lasa de dorit!!!