Mihail Eminescu este prin excelenta romanul crestin. Leaga cu indrazneala, fara ezitare, pamantul cu cerul, omul cu divinitatea. Pentru Mihail Eminescu, idealul absolut de frumusete si spiritualitate este Fecioara Maria. Fata de imparat, cum e Fecioara intre sfinti, in nevinovatia ei ingereasca, se apropie de dumnezeire, prin invocarea Luceafarului, iar Dumnezeu se lasa descoperit, in dialogul cu acesta, apelandu-l cu numele de Hyperion. Iar Hyperion i se adreseaza prin cuvintele Parinte si Doamne. Dar fata de imparat, in viata acestei lumi, o fata ca atatea alte fete, cu numele de Catalina, se lasa atrasa de Catalin. isi pierde ingenuitatea sufleteasca, starea de fecioara intre sfinti. Legatura cu Luceafarul e rupta. Omul de geniu sufera in dumnezeirea singuratatii sale. Singura cale pentru a se sustrage colosalei suferinte, pe masura iubirii de care a dat dovada, e sa fie „nemuritor si rece”. in nenumaratele referate, comentarii, analize literare Mihail Eminescu e cenzurat, prin ocolirea strofei a II-a. Cuvintele Cum e Fecioara intre sfinti sunt lasate sub tacere, prin diverse formulari. O preafrumoasa fata de imparat. Dar Mihail Eminescu nu are in vedere si frumusetea spirituala, prin care Fecioara straluceste intre sfinti? Sau, se singularizeaza prin originea imparateasca. Inexat. E vorba tot de ocolirea, cu buna stiinta, a strofei urmatoare. Sau, se mentioneaza ca fata de imparat este inzestrata cu atributele unicitatii. Care sunt aceste atribute? Se fuge de ele ca dracu de tamaie. In randurile de pana acum, dupa cum prea bine se stie, am avut in vedere versurile de inceput ale Luceafarului:
A fost odata ca-n povesti, ªi era una la parinti
A fost ca niciodata, ªi mandra-n toate cele,
Din rude mari imparatesti, Cum e Fecioara intre sfinti
O preafrumoasa fata. ªi luna intre stele.
N-am folosit, avand in vedere acest poem, cuvantul de capodopera a poeziei eminesciene, pentru ca insusi Mihail Eminescu este o capodopera a Neamului Romanesc, ca dar din partea divinitatii. Iar prin poeziile sale, ofera o mare sansa romanilor, de a-si trai frumos viata.
Prin viata sa, a iesit mereu din terestru spre cele inalte, pana la o viata muceniceasca si de martir.
ªi de la acestea, pana la articolul Semnaturi pentru canonizarea lui Mihail Eminescu, pentru autorul acestor randuri, a fost un pas firesc.
Gheorghe Gavrila Copil
15 răspunsuri la “Dumnezeiescul Mihail Eminescu”
Dle Copil, de ce insistati in demersul Dstra de a-l ridiculiza pe Eminescu?
Chiar credeti ca discursurile siropoase au darul sa-i redea stralucirea
poetului nostru national? Eu cred ca ar fi cazul sa-i abordati pe scriitorii
crestini dogmatici, ca sunt o multime pe la noi. Iar pe Eminescu lasati-l in
pace, ca el demult si-a cucerit locul in literatura romana prin propria sa
creatie, nu prin discursurile lingusitoare si degradante ale criticilor si
istoricilor literari.
Va rog sa nu-l mai zeificati pe Eminescu. El este un mare scriitor al neamului si totodata un simplu om .
Nu putem sa-l facem sfant! Asa ca e doar Mihai Eminescu (punct).
Eminescu – forever ateu!
Eminescu ateu?!! nu cred, sa cititi publicistica – Statul – Biserica – sufletul Statului
sau cititi poeziile inchinate Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
si Nascatoarea de Dumnezeu la radul ei a fost un simplu om pe care Dumnezeu a ales-o pentru a aduce la indeplinire planul Sau!
eminescu a fost un om!!! cu mare talent de scriitor, dar e om, ce fel de sfant?!
la fel, nu sunt deacord nici cu „sacralizarea” fostului papa iona paul al IIlea.
da, a fost papa, dar si papa e om! nu cred ca atitudinea sa milostiva fata de oameni
inseamna transformarea lui in sfant, era in natura lui de popa si sef al bisericii sa
fie binevoitor si darnic si bun cu toata lumea!
revin la eminescu, cititi-i opera, sa vedeti ce parere are despre dogme, ca pana la urma
tot procesul asta de sanctificare face parte dintr-o dogma; o fi crezut el intr-un dumnezeu, dar intr-un dumnezeu al cuvintelor, al sufletului ( vezi afirmatia lui: „dumnezeu nu este in cer,
nu e nici pe pamant, dumnezeu e in inima noastra”) etc, dar la sigur nu a crezut in
ierarhii bisericesti si in rituri habotnice de sfintire. coborati-va cu picioarele pe pamant,
eminescu ar rade cu lacrimi de voi, aflandu-va dorinta aprinsa de a-l pune in rand
cu sfintii, ar mai muri o data daka il ridicati in slavi! lasati-l pe poetul
nostru national in pace! daka este sfant, atunci e sfant prin poezie, nu prin biserica!
va dati seama cat de caraghios suna: sfantul mihai eminescu, de rasu’ ciorilor,
man-poimaine ne-om apuca sa-i facem si biserici cu hramu sfantului eminescu;
unde se invarteste lumea asta?!!?
deacord!
DOINA
De la Nistru pan’ la Tisa
Tot Romanul plansu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate.
Din Hotin si pan’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;
Din Satmar pana ’n Sacele
Numai vaduri ca acèle.
Vai de biet Roman saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici ii merge, nici se ’ndeamna,
Nici ii este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain in tara lui.
Dela Turnu ’n Dorohoiu
Curg dusmanii in puhoiu
Si s’aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cantecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sanul,
Codrul – frate cu Romanul –
De secure se tot pleaca
Si isvoarele ii seaca –
Sarac in tara saraca!
Cine-au indragit strainii
Manca-i-ar inima canii,
Manca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.
Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ’ntreaga, noaptea ’ntreaga,
Doar s’a ’ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mantui neamul tau!
Tu te ’nalta din mormant
Sa te-aud din corn sunand
Si Moldova adunand.
De-i suna din corn odata,
Ai s’aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri ’n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara in hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spanzuratorile!
Biblia – carte trista si urata…
(M. Eminecu, „imparat si proletar”)
Sunt impotriva. Eminescu a fost un poet, si este o valoare pentru neamul nostru romanesc,
dar nu a dus viata de sfantsi nu poate fii canonizat. Este o propunere stupida a unor fanati.
That’s right!
sunt de acord si eu!imi plac operele lui Eminescu,nu pot sa zic ca am studiat chiar atit de mult din activitatea lui literara(si imi pare rau ca nu prea am timp),dar din ceea ce am studiat
mi-am dat seama ca Eminescu intr-adevar merita sa fie declarat un poet al neamului nostru,sunt de acord si cu ideea de Luceafar al literaturii romane (cu toate ca alaturi de el as mai pune si alte personalitati marcante din cultura si istorie),dar vreau sa stiu de Eminescu doar in ipostaza asta-„LUCEAFAR al LITERATURII ROMANE”.Chiar daca l-am canoniza…..:)))la biserica in loc de slujbe si alte ceremonii bisericesti preotul o sa ne citeasca poezii???:)))Parerea mea,repetet…parerea mea e ca daca ne-ar auzi acum Eminescu ar rade de noi si poate ar mai scrie vreo Scrisoare…..parerea mea:)
cred ca cineva vrea sa-si scrie numele in istorie…..ca acel care a fost initiatorul canonizarii lui Eminescu…..Eminescu sta acum deoparte „ca un simplu spectator” si urmareste „actorii unei piese de teatru” care isi fac un nume pe baza activitatii lui…..mi-e mila de el,de Eminescu…
ce ar fi, dar Eminescu cu mare succes poate fi inclus pe lista persoanelor geniale ale acestui pamint , dar oare ce persoana cu adevarat talentata neacuzata de legaturi cu spirite rele mai ales cind umbla mpe la femei maritate genul lui Micle, se izoleaza intr-un pod de casa , bea cafea si fumeaza nu se stie ce. Aici aidreptate de cea mai inalta clasa in rest esti scirbos cea ce e putin zis. am impresia chiar bolnav mintal , deaia lecuiestete si apoi mai incearca sa scrii, pentru ca oricum ai stil, baiete.