“PCRM va ieşi învingător la alegerile din primăvara 2009”, a declarat V. Voronin, în cadrul festivităţii consecrate celor 15 ani de la fondarea PCRM.

Nu orgoliul lui Voronin m-a făcut să atrag atenţia la această frază – are şi motive să creadă aşa, că doar se pregăteşte minuţios pentru alegerile din 2009, sesizăm asta cu toţii (a se vedea modificările din structurile guvernamentale şi din poliţie şi Bugetul de stat pe 2009). Ceea ce mi se pare intrigant în această formulare este sintagma “va ieşi învingător”. În RM, stat cu sistem electoral proporţional, este dezirabil pentru fiecare partid politic să fie reprezentat în parlament. Nu se pune problema cuceririi puterii, de a “ieşi învingător”, ci de a avea şansa să participe la realizarea puterii, în cooperare cu alte partide. În 2005, însă, PCRM a reuşit să obţină majoritatea absolută a mandatelor parlamentare, ceea ce îi face să spere şi să aspire să se menţină pe poziţii. Ştiu că e naiv să sper că din 2009 comuniştii nu vor mai fi reprezentaţi în parlament, dar refuz să cred că vor avea din nou o majoritate confortabilă.

În cadrul unei întâlniri cu tinerii, Eugenia Ostapciuc zicea că ar fi bine ca în 2009 să se formeze

din nou o majoritate în parlament, fie comunistă, fie a altui partid. În concepţia ei, numai o majoritate parlamentară poate să asigure stabilitatea ţării. În virtutea acestei idei, îmbinată cu liderismul propriu politicienilor de la noi, Serafim Urecheanu speră şi afirmă în cadrul emisiunii “VIP-Magazin”, că formaţiunea lui (AMN), va veni la guvernare după alegerile parlamentare din 2009m iar el va fi următorul preşedinte al RM.

Bine, dar asta neagă un principiu democratic fundamental – pluralismul. Lăudata majoritate face ca vocile a patruzeci de parlamentari să nu fie auzite. Nu, prefer să fie haos în Parlament, în cadrul dezbaterilor proiectelor de lege, decât în societate, după votarea de către un partid “de guvernământ” a unor legi dubioase la prima lectură!

Nu vreau o majoritate parlamentară, nu vreau una PDM-istă, PLDM-istă sau PL-istă, cu atât mai puţin comunistă. Dacă Voronin crede că va obţine aşa ceva, sper că nu e decât o aberaţie de-a lui, ca cea despre tablourile de la Ermitaj sau ca şi cele pe care i le-a înşirat lui Soloviov, în cadrul interview-ului de la NIT.

Spre ruşinea noastră şi spre a fi responsabili pentru votul pe care îl vom da în 2009, Fiecare popor îşi merită guvernarea.