Am audiat astăzi câteva frânturi dintr-o emisiune relizată de un lider al unui partid politic, Anatol Petrenco, la “Vocea Basarabiei”, în cadrul căreia s-a pus în discuţie literatura în perioada sovietică, rolul important al acesteia în modelarea conştiinţei, a sovietizării populaţiei dintre Nistru şi Prut, o perioadă în care scriitorul nu era liber să aleagă, fiind impus să închine osanale noii orânduiri (sărmanii, de parcă nu puteau să-şi aleagă altă meserie decât cea de mâzgâlitor de hârtie). Moderatorul a invitat la emisiune o profesoară universitară, expertă, care urma să explice pe larg publicului fenomenul şi să-i pună un diagnostic. Sincer să fiu, m-a dezamăgit prestaţia ei, care nu s-a deosebit prea mult de a unei profesoare din mediul rural sau de a unei studente speriate de la Chişinău, care nu-şi poate domestici emoţiile la un examen de absolvire. Îndemnată de moderator, ea ne-a citit câteva strofe din clasicii literaturii “comuniste” din Basarabia (comuniste îmi aparţine), deplângând soarta acelor scriitori care adulau, împotriva firii lor, noul regim, deşi ar fi preferat să cânte trecutul glorios al neamului, spre deosebire de scriitori gen Petru Zadnipru, care era ataşat sincer de puterea sovietică şi de tovarăşul Stalin.
Însă atât discursul moderatorului, cât şi al invitatei nu au făcut decât să mă convingă încă o dată că orele de literatură, predate în şcoală, indiferent de sistemul politic, sunt instituite pentru spălarea creierilor, pentru îndoctrinarea copiilor. În perioada sovietică fenomenul a fost pur şi simplu dus până la ultimele sale consecinţe, scoţând clar în evidenţă adevărata funcţie a literaturii în calitate de disciplină şcolară – uniformizarea.
Astăzi, obiectivul profilor de literatură rezidă în cultivarea “vorbirii frumoase” – o pălăvrăgeală împiestriţată cu epitete şi metafore, cu idei înălţătoare, nobile prin tradiţie, din care spirtul critic lipseşte cu desăvârşire. Poate că Anatol Petrenco ar fi scandalizat să audă că scriitorii care cântă valorile naţionale, păşunile şi glia neamului nu se deosebesc prea mult de cântăreţii Partidului (comunist, bineînţeles), care creau conform preceptelor realismului socialist. Efectele creaţiei lor sunt aceleaşi: copii îndoctrinaţi, incapabili să gândească pe cont propriu şi care, în consecinţă, cad uşor pradă oricărei propagande. De fapt, scriitorii proletcultişti se adăpostesc în acelaşi ţarc cu păşuniştii şi-i putem uşor depista datorită “vorbirii frumoase”, sentimentelor agitate, sublime şi înălţătoare de care sunt cuprinşi. Mai grav este că generaţii întregi au fost educate în acest spirit şi este destul de neplăcut să-i auzi pe tineri de 17-18 ani ani exprimându-şi emoţiile în maniera lui Andrei Lupan sau Grigore Vieru
În opinia mea, orele de literatură ar trebui sistate în şcoală. Mult mai utilă ar fi crearea unor cenacluri, unde ar veni doar cei interesaţi. Cred că e absurd să notezi un copil pentru că a interpretat într-un fel sau altul un text literar, pentru că simte prea mult sau nu simte deloc…
6 răspunsuri la “Despre utilitatea orelor de literatură în şcoală”
Da,foarte interesant.Nu stiu de ce eu sokot ka adaugatoare ar trebui sa fie orele de biologie,fizika,chimie si nici un caz literatura.nu este oare mai important ca un tanar sa aiba un nivel de cultura ridicat decat sa stie la perfectiune mecanismul propagarii impulsului nervos prin sinapse,reactia lui Wurtz sau teoria atomului(lucruri care se invata foarte greu,nu folosesc la nimik si se uita foarte repede).nu putem nega ca prin literatura se urmareste de multe ori si scopul orientarii populatiei(nu numai celor care o invata in scoala/liceu,ci si celora care stiu unde e biblioteca publica si care stiu inka kum se mai deschide o carte(evident,nu de cartea de telefoane este vorba,cum zice Doamna profesoara de romana)).trebuie de vazut daca aceasta influenta este intotdeuna negativa.Desigur ca nu.Nu putem trece cu vederea curentul iluminist,scoala ardeleana,curentul literar care a avut ca scop iluminarea maselor(era vorba de Transilvania sec.XVIII) si orientarea lor spre eliberare nationala.Fiind sinceri orice revolutie sociala sau politica se face,in primul rand,prin cultura.Numai un om cultivat,care intradevar il intelege pe Vieru,pe Blaga,pe Bacovia(!!!) are un spirit analitic inalt,este sensibil la frumusetile lumii si este innstare singur de a crea,de a schimba ceva in lumea care se afla.Si,desigur,are un limbaj frumos.Eu nu stiu de ce autorul invinuieste vorbirea frumoasa…Oare e mai bine sa nu putem inchega 2 cuvinte????
Literatura este cultura,cultura-suflet,sufletul-viata.de ce ar trebui ca viata sa o avem numai la optional? Eminescu,marele poet,a propagat si el prin opera lui multe idealuri politice.Ar trebui sa-l negam???
„Unde esti tu,Tepes Doamne,ca punand mana pe ei,
Sa-i imparti in doua cete,in smintiti si in misei.”
scuza-ma, dar parerile tale mi se par un pic deplasate…in primul rind, nici un profesor bun de romana nu va aprecia incorect un elev doar pentru ca parerea lui pur subiectiva nu coincide cu asertiunile criticilor. Fireste aici apare lipsa competentei profesorii de romana, insa asta-i alta poveste..Orele de literatura cultiva mai intii spiritul estetic..inveti sa analizezi, sa trecui experienta personajelor prin filiera propriei persoane, te pui in raport cu un tip uman…mi se pare absolut aberant excluderea oreleor de literatura!
Salut. Imi place foarte mult cum scrii. Ai fi interesat sa facem un link exchange?
Id mess/mail: andrei_the_wise@yahoo.com
blog: http://www.varby.ro
Daca esti de acord astept un raspuns pe mail.
Daca nu te intereseaza imi cer scuze ca te-am deranjat.
Sa avem bafta la trafic!
Gicule in cea mai mare masura ai dreptate. Literatura a servit si serveste la indoctrinare. Tauca de trista amintire numea scriitorii „inginerii sufletului uman.” Dar pe de lata parte iti dechide si o cale catre cultura. Important este ce citesti sia mai ales cum citesti sau mai precis cum interpretezi cele citite. Si cat de cinstit e autorul cu ceea ce scrie. Cat despre materia „literatura” din scoala asa cum am apucat-o eu (pentru precizie nu am avut niciodata probleme la aceasta materie) nu vad cum ar putea ajuta pe cineva la formarea personalitaii. Se rezuma la reproducerea unor opinii mai mult sau mai putin oficiale asupra uoperlor unui autor , opinii pe care le reproduceai, e adevarat cu proriile cuvinte. Util mi se pare formarea „deprinderilor” de a interpreta tu singur cele citite care nu trebuie sa se rezume la operele unor clasici. Dar pana sa ajunga invatamantul la acest nivel mai e mult. Chiar si cei mai buni profesori reprodc sistemul in care au fost ei formati cu inovatii minime pentru ca nonconformismul e taxat de incompetenti care de obicei conduc. Oricum aspectul e mai vizibil la literatura decat la alte materii care sufera de aceleasi tare iar volumul discutiei depaseste cadrul unui comentariu. Oricum din nou opiniile noastre coincid.
Intraţi pe: http://www.usm.md/ziar
O să vă convingeţi de ravagiile pe care le-au produs în special profii de literatură asupra conştiinţei studenţilor de azi. Mă îndoiesc că, cu lectorii de astăzi de la USM, vor reuşi vreodată să gândească. Mai mult ca sigur, vor turui şi ei la rândul lor refrenele auzite în sălile de studii de la această universitate, formând discipoli pe măsura lor…
Cel puţin ultimul număr al ziarului m-a întristat, dar şi distrat copios. Sunt atât de inconştienţi când se laudă că neroziile lor sunt citite în câteva zeci de state ale lumii…
Mi-a plăcut şi m-a impresionat profund Jurământul Absolventului. Dar pe voi?
Oare şi antropologii de la universităţile prestigioase din oocident sunt măcinaţi de astfel de probleme?