Un sfert de oră mi-a luat să înţeleg care sunt temele majore ale propagandei transnistrene la moment: românizarea Moldovei şi situaţia în care se află popoarele frăţeşti Osetia de Sud şi Abhazia. Dar în acest răstimp am avut ocazia să aflu şi informaţii inedite, mai mult sau mai puţin senzaţionale, cum ar fi, de exemplu, mitul despre Ştefan cel Mare, interpretat greşit la începutul anilor ’90 de Frontul Popular, care îl considera un simbol al românismului. În realitate, susţine „Radio Pridnestrovie”, Ştefan cel Mare a fost un duşman înveterat al valahilor (adică al românilor – N. RP.), pe care-i considera mai răi şi mai mişei decât turcii, şi cel mai bun prieten al ţarului Rusiei, Ivan cel Groaznic, cu care încheiase o alianţă.

După ce ne-a comunicat adevărul zguduitor despre Ştefan cel Mare, prezentatoarea emisiunii s-a axat pe evenimentele din cele două „republici” din Caucaz care, la moment, se află într-o situaţie mai bună decât Transnistria. Aici analista politică a cochetat puţin, declarându-se frustrată şi nedreptăţită de tratamentul inegal aplicat de Rusia celor trei ţări autoproclamate şi nerecunoscute de comunitatea internaţională, dar în cele din urmă s-a arătat înţelegătoare: cele două popoare frăţeşti din Caucaz au, totuşi, frontieră comună cu ţara-mumă. Apoi a făcut o incursiune în trecutul nu prea îndepărtat, amintind de planul Kozak, de ipocrizia autorităţilor moldoveneşti, care acţionează ca nişte curve şi nu se pot nicidecum decide cu cine să meargă – cu Rusia sau cu Occidentul, amintind că Rusia este unica piaţă pentru mărfurile moldoveneşti, pentru gasterbaiterii moldoveni care-şi hrănesc familiile datorită bunătăţii şi toleranţei Rusiei, că gazele naturale tot de acolo ne vin.

Mi-a fost destul de greu să înţeleg de ce totuşi transnistrenii se tem atât de mult de unirea cu România: pe de o parte vorbesc destul de dispreţuitor despre basarabenii care au obţinut cetăţenia română, că au făcut-o doar pentru a merge la muncă în Occident, nu pentru cetăţenia propriu-zisă, dar, pe de altă parte, se tem că forţele naţionaliste din Basarabia ar putea organiza un referendum, şi cei care au obţinut cetăţenie română (între 0,5-1,5 mln. de oameni, estimează ei) ar putea vota pentru unirea cu România. În acelaşi timp, realizatoarea emisiunii a relatat cu multă satisfacţie despre înfrăţirea oraşului Bender cu alte 16 oraşe şi regiuni din Rusia şi Ucraina, citând din declaraţia unui demnitar transnistrean la ceremonia de înfrăţire cu or. Harkov (Ucraina): „Întotdeauna noi am fost acelaşi popor şi nu trebuie să trăim separaţi, în ţări diferite”.

Am mai auzit şi multe alte curiozităţi la acest radio, pe care l-aş fi numit năstruşnic, dacă existenţa sa nu ar fi garantată de Armata a 14-ea şi de Rusia în ansamblu. Impresia generală pe care o lasă ştirile comunicate aici este că Transnistria ar fi în stare de război, o victimă asediată de forţele răului – Republica Moldova, susţinută de România şi imperialismul occidental. Cu părere de rău, sunt nevoit să recunosc că „Radio Moldova” nu se deosebeşte prea mult de „Radio Pridnestrovie”, este la fel de propagandistic şi supus structurilor puterii. Pe alocuri acesta din urmă este chiar superior, reporterii ruşi din Transnistria neavând probleme de exprimare în limba maternă şi ştiu să prezinte informaţiile mai interesant şi atractiv…

Enervant