Aceasta este una dintre cele mai auzite fraze din ultimul timp. De ce? Pe parcursul ultimelor decenii in care a inceput propagarea democratiei ca cea mai eficienta metoda de guvernare, s-a descoperit ca cheia prosperarii unei tari nu depinde de resursele ei materiale, ci anume de oamenii si modul de conducere al statului.
Ce s-ar intimpla daca o tara cu bogate resurse petroliere nu ar avea in frunte un presedinte si ministri interesati de a incheia tratate de export cit mai avantajoase? Probabil ca-n lipsa unui astfel de lider sau a unuia ce-si are unicul tel de a-si mari avutiile, economia unei tari bogate natural ar fi totusi la un nivel redus. Un caz contrar poate fi exemplificat pe tarile din Europa Occidenatala posbelica, dar si cel al Japoniei, Chinei sau Coreii de Sud.
Aceste state, cu toate ca nu dispun de o baza a zacamintelor naturale prea mare, totusi in ultimul timp au cunoscut o dezvoltare vertiginoasa sub aspectul unei industrializari rapide. Motivul acestei declansari de energie a succesului poate fi atribuit modului de conducere chibziut si cu un scop bine stabilit.
Diferenta dintre dezvoltarea economica a Republicii Moldova si a tarilor occidentale din Europa este arhicunoscuta de intreaga lume, tara noastra chiar situinduse pe postul celui mei sarac stat al continentului, totusi resursele noastre funciare sunt mai valoroase. Prin cercetarile facute de-a lungul timpului s-a demonstrat ca paminturile Moldovei sunt cu mult mai fertile decit cele ale vestului, unde se intilneste doar sol brun, pe cind – teritoriul Basarabiei este format din cernoziomuri.
… Adevarul este ca nici o guvernare nu a reusit pina acum sa utilizeze cuviincios acest dar al naturii, cu toate ca un alt stat ar fi pus astfel baza unui progres furtunos.
Obligatia guvernelor, care s-ar zice ca trebuie sa aiba ca obiectiv asigurarea bunastarii economice din stat. Am observat in decursul scurtei mele experiente de viata, ca aceasta stare nu caracterizeaza Moldova, mai ales ca vad in jurul meu multi someri, angajati cu salarii mici si doar oameni nemultumiti de calitatea vietii lor. Nerespectare drepturilor, ca de exemplu in ’98, cind la una din sedintele sale, regresul economic si situatia politica pe plan international, destul de nefavorabila, ma face sa cred la dirijarea treburilor casnice din tara, cineva, undeva, grseste.
Concluzia pe care vreau sa o fac in final, tine de o axioma a puterii executive, care zice in felul urmator: „intr-o democratie, oamenii au guvernul pe care il merita. Deci, daca oamenii nu sint multumiti de guvern, atunci nu este decit vina lor, pentru ca ei nu fac niic ca sa le fie mai bine.”
Stamati Corina – 16 ani
Milesti, Nisporeni