Am avut din nou imprudenţa azi dimineaţă să merg prin zona fostului Lac Comsomolist. Imprudenţă pentru că am întâlnit în cale o ţaţă grasă cu doi dalmaţieni dezlegaţi şi fără botniţă, care s-au repezit spre mine să mă miroase imediat ce m-au văzut. Instinctiv, am interpus sacul între picioarele mele şi boturile lor. Unul din ei a început să mârâie ameninţător. Ţaţa stătea impasibilă într-o parte şi admira scena.
– Dar chiar nu vreţi să vă luaţi câinii? Pot să mă muşte!
– Nu ţ-ar fi făcut nimic dacă nu scoteai sumka…
Am aşteptat să se îndepărteze puţin, şi-i strig din urmă:
– Mai bine le-aţi pune botniţe!
– Botniţî sî-ţ pui tu!!!
– Eeee, dacă avem un chistol, îţ împuşcam javrili!!!
Afirmaţia a scos-o din sărite, declanşându-i o criză de isterie. A început să mă înjure ca la uşa cortului. Şi după ce m-am îndepărtat la vreo 50 de metri, auzeam sudalmele ei.
Oare la cine să mai apelez să ne scape de dalmaţieni, rotveleri, buldogi şi proprietarii lor la fel de agresivi? Chirtoacă, a demonstrat-o deja, nu va face nimic în această privinţă, ca şi predecesorii săi comunişti sau AMN-işti…
–
2 răspunsuri la “Strigăt în deşert”
Mai degraba ii pui ei botnitsa si catushe la mana, da cel mai bine o camasha cu mainicele lungi ca la casa de nebuni, cainii nu sunt de vina ca nu pot sa-si puna botnitsele, tot oamenii sunt de vina.
La politie de sector, ma baiatule, la politie. 😛
Dar nu inainte de a lua adresa de domiciliu de cei doi patrupezi, poate si de la biped. Daca va dori, desigur. 😀