Ianuarie – februarie 2004 – voluntari de la ONG HP au monitorizat mai multe institutii ale audiovizualului depistînd încalcari grave de legislatie. La începutul lui martie a aceluiaşi an am difuzat un comunicat de presa cu rezultatele monitorizarii si am lansat o serie de proteste pentru a cere îmbunătăţirea situaţiei în acest domeniu. Mai jos aveti comunicatul nostru >>

Fiecare stat dispune de un număr limitat de frecvenţe radio şi tv. Acesta e patrimoniul hertzian de care poate dispune liber. şi Republica Moldova, deoarece a fost recunoscut ca stat independent de către comunitatea internaţională, a obţinut o cotă parte de frecvenţe pentru ca cetăţenii acestei ţări să se poată informa şi exprima, prin imagini, cuvînt, muzică. Imitînd modele occidentale, democratice, statul a înfiinţat printr-o lege din toamna lui 1995 o instituţie publică numită CCA (Consiliu Coordonator al Audiovizualului), care să gestioneze acest patrimoniu, să-l împartă echitabil între diverşi producători de emisiuni radio şi tv, astfel încît toate păturile sociale, toate categoriile de cetăţeni etnice şi culturale să beneficieze de surse diverse de informare şi exprimare.

Dar în opt ani de existenţă ai CCA, cu două componenţe delegate de guvernări diferite, s-a reuşit mai degrabă distrugerea şi vinderea criminală, bucată cu bucată a spaţiului audiovizual în locul păstrării şi îmbogăţirii lui, spre binele statului şi al cetăţeanului din ale cărui impozite este plătit fiecare membru al CCA şi angajat din aparat. Dacă la început statul distribuia direct frecvenţe, prin guvern sau printr-un departament special, totuşi atunci, din puţinele posturi existente, majoritatea vorbeau în limba oficială şi aveau în grilă programe autohtone. De cînd a apărut CCA-ul cu trei membri numiţi de preşedinte, trei de guvern şi alţi trei de parlament (prima componenţă a fost agro-socialistă şi actuala e comunistă), posturile care primesc licenţe de emisie sînt în mare parte venite de peste hotare, îndeosebi din Răsărit, unele au chiar nume ruseşti: Russkoe radio I şi II, Radio sem’, na semi holmah, Naşe radio, etc. Chiar dacă au denumiri englezeşti, internaţionale, posturile: Hit FM, Maximum, Dinamit, Chanson, vorbesc şi cîntă preponderent în rusă. Posturi de televiziune aproape că nu există, la scară naţională emite doar unul în bandă metrică (M1, canal de stat, adică al partidului de guvernămînt) şi două în benzi decimetrice cu foarte multe zone de umbră. Unul e postul public din România, TVR şi altul e de la Moscova, ORT. Prin cablu sau pe raze modeste de acţiune emit posturi puţin importante care şi ele vorbesc mai mult rusa.

Chiar din ultimul raport de activitate al CCA, disponibil pe pagina de internet www.cca.md, prezentat după prima jumătate de mandat, citim: „Da, studiouri TV si posturi de radio sunt multe, poate chiar prea multe pentru o tărişoară ca a noastra, insă la modul serios, cum se zice, putem vorbi doar despre cateva dintre ele: M1, NIT, PRO TV Chisinau, ORT („Pervii canal”)… Radio Moldova, Antena C, Radio Nova, Radio Contact, Micul Samaritean, PRO FM… cu un anumit „colorit” autohton si care emit in limba oficiala a statului. Restul doar retransmit programe straine, in limba rusa, incapabile sa reflecte viata politica, sociala, economica, culturala etc. a Republicii Moldova”.

Recunoaştem din text stilul bonom şi degajat al lui Arhip Simion Cibotaru, el a făcut parte din aparatul primului consiliu iar acum, delegat de preşedintele Voronin, e chiar membru CCA În acest raport, şi în alte texte pentru public, el este critic şi curajos, iar cînd se votează nu are curaj nici o dată să facă opinie separată. La CCA se votează cel mai des în unanimitate, aşa cum zice direct sau sugerează voalat preşedintele.
Ion Mihailo a fost director la studiolul din Chişinău al companiei de televiziune Mir. Acum funcţia lui e ocupată de Constantin Starîş, iar la ultimul concurs de frecvenţe, unda care a aparţinut postului Catalan a fost dată anume MIR-ului. Cînd sînt persecutate posturi românofone Mihailo este cel mai dur, e susţinut de Serghei Drobot şi Iurii Tişcenko, ambii vorbesc numai în rusă. Primul are funcţii responsabile la compania de televiziune NIT, în pofida prevederilor legii audiovizualului care spune că un membru CCA nu trebuie să fie membru de partid şi nici producător de emisiuni radio sau tv; al doilea e redactor-şef la Nezavisimaia Moldova, ziar guvernamental. Printre „duri” mai sînt Gheorghe Madan şi Ion Prigorski, dar şi Iurie Tăbîrţă sau tînărul Valeriu Soltan sînt necruţători, care votează cu sînge rece pentru suspendări de licenţe sau avertizări publice periculoase. O singură femeie Sfetlana Chifa, din CCA, votează mai cumpătat şi se abţine uneori de la vot, dar riscă să facă opinie separată doar cînd e miza foarte mare şi are interes în rezultatul votului, altfel votul ei nu diferă de „linia trasată clar de partid”.

Rezultatele activităţii lor „prodigioase” le poate simţi fiecare dintre noi, e de-ajuns să deschizi aparatul de radio sau tv, să faci o inventariere a posturilor care emit la noi şi vei înţelege că distribuirea s-a făcut fie cu rea-credinţă, împotriva intereselor cetăţenilor şi a majorităţii etnice din RM, sau acest proces a depins de nişte oameni incapabili să discearnă. Şi într-un caz, şi în altul, ei sînt pasibili nu doar de înlăturarea din funcţiile deţinute, ci chiar de răspundere penală pentru prejudiciu adus securităţii informaţionale a statului, pentru dauna cauzată milioanelor de cetăţeni care au fost manipulaţi, dezinformaţi sau, în cel mai bun caz, au rămas neinformaţi la timp şi echidistant.

S-a încercat de cîteva ori schimbarea stării de lucruri, în toamna anului 2000 un proces răsunător a antrenat diverse grupuri de influenţă într-un război al declaraţiilor şi acţiunilor. CAIRO, clubul absolvenţilor din România şi din Occident, organizaţie obştească necunoscută pînă atunci, cerea în instanţă CCA-ului să impună posturile de radio şi TV să respecte legea. După ce au obţinut cîştig de cauză şi în joc au reuşit să se implice trimişi ai Moscovei şi chiar William Hill, care şi atunci era şef al misiunii OSCE, la primul său mandat (nemeritat), parlamentul a trebuit să dea o interpretare legii audiovizualului prin care să permită producătorilor de emisiuni radio şi tv să retransmită emisiuni în orice limbă şi doar din emisiunile proprii să aibă în română volumul prevăzut de lege – 65% (conform rezultatelor recensamantului din 2004, acum ar trebui sa fie 78% !!!). Această trădare a speakerului de atunci Dumitru Diacov a contribuit printre altele la pierderea credibilităţii şi, la următoarele alegeri, partidul condus de el a rămas sub pragul electoral. Dar comuniştii, care au votat atunci şi ei pentru această interpretare criminală a legii, după asta au obţinut majoritate în parlament, datorită votului etnic. Diaspora rusească şi filoruşii de la noi au mulţumit pentru acest cadou nesperat partidelor clientelare care, în opoziţie sau, mai des, la guvernare, promovează şi apără cu străşnicie interesele Moscovei şi ale ruşilor minoritari, în detrimentul majorităţii româneşti sau a altor diaspore slave, turce şi de alte etnii.

Recent, contestatul CCA, după un demers al Uniunii muzicienilor a adresat Guvernului, după indicaţiile directe venite de „sus” şi anume de la Primul Ministru, sugera titularilor de licenţe să promoveze mai mult muzica noastră, interpreţii autohtoni, dar parcă li s-ar fi cerut imposibilul, au sărit toţi nemulţumiţi că li se impun chestiuni inacceptabile.

Iată deci, comportamentul celor care deţin licenţe în spaţiul nostru de emisie denotă o iresponsabilitate criminală, o aroganţă revoltătoare şi un şovinism extrem care merită să fie reclamate la Consiliul Europei, în alte instanţe internaţionale, pentru că statul rus, prin capitalul său, prin structurile de forţă, deschis sau latent, prin mediile sale bine alimentate financiar şi ideologic o face chiar subtil, dominînd subconştientul omului sovietic creat în jumătate de secol de experimente sociale, acest stat-imperiu continuă să ocupe teritorii şi popoare care au avut neşansa de a fi în calea expansiunii slave.

Vă învit să conştientizaţi acest lucru şi să protestăm pe toate căile, împreună, contra acestui fenomen devastator – ocupaţia mediatică rusă.

Oleg Brega,
Presedinte ONG Hyde Park
http://hp.curaj.net
www.curaj.net