Senzatie desarta libertatea.
In fapt, noi toti suntem papusari, mai mici sau mai mari, din ce in ce mai mici sau din ce in ce mai mari.
Nu stiu daca exista unul total neinsemnat, dar sigur exista un papusar peste care nu mai exista nici unul, l-as numi „cel mai tare papusar din lume”.
Inlantuire de ate dar si incurcatura de ite, sfoara impletita si lanturi grele e lumea noastra ce nu-i de fapt a noastra, e viata noastra ce nu mai conteaza a cui este.
Gust dulce libertatea inchipuirii noastre.
Nu facem decat ce vrea papusarul nostru, iar el doar ce vrea papusarul lui iar papusarul papusarului nu stiu ce Dumnezeu mai face.
Poate ca suntem liberi doar cand …ba nu, nu suntem liberi niciodata.
Traim exact cum a hotarat cineva mai mare decat noi.
Iubim ceea ce altcineva a hotarat ca trebuie iubit.
Luptam lupta altuia fortati sa ne tragem rasuflarea din aerul transformat special pentru noi.
Vegetam prinsi in paradigme ancestrale, stabilite de stramosii stramosilor papusarilor nostri si credem ca suntem liberi cand la randul nostru, ne distram ridicand bratele celor mai jos decat noi.
In curand ne vom alege din nou papusarii zicem noi dar in fapt suntem papusile selectate spre a face din nou spectacol.
In timp ce eu scriu aceste randuri, ferm convins ca a fost exclusiv vointa mea de a scrie, Papusarul Universal (adica „cel mai tare papusar din lume”) sta cu picioarele pe doua continente si rade cu pofta.
A fost de fapt dorinta lui.
Cu ce naiba sa tai sforile?
Dar unde oare sa ma duc?
Nu e bine.