De cînd sunt la facultate tot caut ocazii de a “exploata” împrejurimile oraşului. Nu că m-aş fi aflat într-o mare metropolă şi am nevoie de un respiro după două luni de cînd mă aflu aici. Dimpotrivă, Suceava este probabil cel mai liniştit şi paşnic oraş pe care l-am văzut vreodată, cu pretenţii justificabile de urbă în continuă devenire europeană, dar totdată cu un iz rustic destul de sesizabil. Şi totuşi, fiind născută şi pentru că am locuit pînă acum la sat îmi doream să descoper aşezările din jurul Sucevei. Cel puţin pentru a supune comparării sau, şi mai sincer din partea mea, pentru a-mi aduce aminte de locurile dragi din jurul satului meu de care-mi este groaznic dor.
În sfîrşit, după două luni de viaţă sedentară , consumată în mare parte de traseul ”universitate-cămin” (care nu depăşeşte mai mult de 200 metri ) mi se ivise fericita ocazia de a ajunge acolo unde m-aş putea simţi mai aproape de ceea ce se numeşte “acasă”. După mai mult de-o oră mers cu maşina, ajunsesem în satul Poieni-Solca. Cel mai interesant este că nu m-am dus pe post de simplă trecătoare, urma să asist la o “adunare a satului” organizată de un partid politic cu ocazia campaniilor electorale aflate acum “la galop” . Nu cred că poate exista o ocazie mai splendidă şi mai vorbitoare cînd poţi observa cu uşurinţă de după cortină toate subtilităţile unei societăţi. Ca de obicei, îmi fixasem atenţia pe detaliile mai puţin importante, însă atît de sugestive!
Dar pînă a trece la “subiectul” propriu zis cred că merită să fac referire la comunele sucevene prin care am trecut pînă a ajunge în acest sat. Încerc acum să restitui din memorie imaginea acelor sate ce se-ntindeau mioritic de-a lungul traseului…aveam impresia că mă aflu acasă, în Basarabia, aceleaşi case, ţărani adunaţi la alimentare discutînd şi gesticulînd gălăgioşi, copii cu hăinuţele pătate jucîndu-se în grupuri pe marginea străzii ce-şi abandonau grabnic jocul îndată ce observau priviri străine aţintite asupra lor, fîntîni frumoase şi îngrijite, biserici măiestoase…cu excepţia drumului sesizabil mai bun decît în Moldova, nimic nu mă facea să cred că nu sunt acasă…
Într-un final ajusesem la destinaţie. Fusesem preventiv anunţată că adnunarea de care vă vorbeam urma să se desfăşoare în primăria sau în centrul cultural al comunei. Am rămas însă stupefiată cînd ajusesem în faţa unei clădiri mai mult decît modestă şi nu prea arătoasă unde curiozitatea mea iscoditoare fusese potolită cu replica ce-o prinsesem încă buimatică din aer “aici e caminul cultural”. Ceea ce m-a făcut să mă dezmeticesc un pic a fost drapelul României şi cel al Uniunii Europene arborat deasupra acestei clădiri ( vedeţi în poză) ca mai apoi să-mi dau seama după grupurile de oameni veniţi la această consfătuire că n-am greşit destinaţia. Era duminica şi totuşi satul nu prea gemea a mulţime, în afară de bătrînii veniţi( ca şi în Moldova, ei sunt cei mai receptivi la evenimente de aşa gen) şi cîţiva copii răzleţiţi pe uliţile largi, nu prea întîlnisem multă lume, ceea ce înseamnă că, ca şi la noi, majoritatea populaţiei apta de munca este plecată peste hotare, doar că aici în proporţii şi mai mari şi poate mai legal, judecînd după faptul că cetăţenii români au undă verde în ţările europene fiind plecaţi după cîştig. Interiorul acelei încăperi avea un iz profund arhaic, stîlpi vechi şi scaune din lemn aşezate simetric unde-şi găsise loc bătrînii din sat veniţi să vadă “ce mai e nou prin politică” cum se exprimase unul din el, să-şi spună off-urile bătrîneţii în speranţa că cineva din “oaspeţi” le vor asculta nevoile şi-i vor ajuta. Mă uitam în faţa fiecărui din el şi vedeam bătrînii din satul meu, necăjiţi, plîngîndu-se de lipsă de lemne pentru iarnă, pensii mici, lipsă de ajutoare sociale, despăgubirile pentru inundaţiile de astă vară pe care le aşteaptă pînă în ziua de azi…Şi toate acestea pe fundalul politicienilor care-şi dădeau de zor cu promisiunile…a mai urmat cîteva plîngeri din partea sătenilor, un discurs ultraoptimist al actualului primar…iar restul s-a decurs după scenariul obişnuit…împărţire de pliante, afişe, pixuri, brichete, vorbe mieroase şi spre final au servit sărmanii oameni cu un păhărel de votcă…şi gata! …cîştigul partidului în această comună era mai mult decît asigurat….!
Am ieşit din acea clădire cu un gust amărui la ceea ce-am văzut, însă îndătă privirea mea fu atrasă de steagul albastru ce-mi amintise că sunt în Uniunea Europeană…prea impunător sună pentru a corespunde şi realităţilor…
18 răspunsuri la “Faţetele colorate ale realităţii româneşti”
… ammmm esit din acea cladire cu un gust amarui la ceea’m vazut …
ma fatuca batate norocu ! dar tu nu intelji ca in tarii comuniste criminale dictatoare nai ce sa vezi de gusturi bune ! amar tot !
va puteti imagina draji tineri si tinere ce sar fi intamplat in Jermania daca fosta nomenclatura comunista stalinista criminala din RDG ar fi FO lasata la conducerea Jermaniei ??
daca fostii criminali de comunisti,fostii securisti,fosti kgb-sti ,fostii lingai ,fostii calai,fostii diplomati ar fi ramas in fotolile lor ca cum au ramas in republik of romania ,republik of molocov ??
NO te supara pA mini ca nai cem face,sunt antigibil dar si din stanga si din dreapta acelui prut nici romaniii nici moldavkiiiii nau luat din 40 incoaaa in serioso fenomenul comunisto criminal,nici pe cei ce le cer si amuuu voturi !!
totusi e foarte bini ca ti sa potolit DORU U U U U de casa,de sat ,de oamenii satului,niste rai si betivani,carui dai o votca,o minciuna sil voteza si pe el si partidu !
Mă aşteptam la un „poem” romantic, laudativ une-i calătorii ordinare prin sate şi catune…
A-i fost vigilentă cu o gandire analitică şi critica.
BRAVO!
Hai fatuco si prin Ardeal, sa vezi si alta fata a Romaniei.
oxana, ma bucur ca esti fata inteligenta si vezi lucruri
subtile pe care nu oricine le poate vedea intr-o situatie
care s-ar parea atat de banala
uite un site unde ai putea publica si dezvolta aptitudinile tale literare
http://www.poezie.ro
Cred si eu ca UE n-a rezolvat prea multe…oficial suntem in Uniiunea Europeana, insa realitatile, precum ziceai si tu, sunt altele…
deci , dezamagita de romania ?
n-aş vrea să se înţeleagă că m-am dezămăgit în România, cum zicea Cristi, am încercat să prezint viziunea mea personală(care, cu siguranţă, rămîne a fi subiectivă) asupra ceea ce-am văzut. Era şi de aşteptat. 2 ani de aflare în UE sunt prea puţini pentru ca rezultatele să fie chiar atît de vizibile…voi trece după 3 ani în această comună şi am toată siguranţă că lucrurile vor arăta cu totul altfel…
corect articol..corecte observatiile! romanii la ei acasa sunt la fel ca s acumn 20 de ani ca si acum 100 de ani..ca intotdeauna! La fel ca si in Basarabia! Politca e diferita..atata!
chiar daca partial Romania nu era pregatita sa devina membru al Uniunii Europene, totusi acest fapt era inevitabil pentru dezvoltarea sa. Am vizitat alte regiuni din inima României, acolo e altceva, insa nu cred ca exista o tara din lume care sa fie dezvoltată uniform, peste tot sunt constraste, oraşe mai bogate, sate mai sărace, castele pe lîngă
cocioabe…Aderarea la UE nu presupene neapărat şi integrarea imediată în standartele sale, e un proces mult mai îndelungat care necesită mult timp.
Bravo Oxana , asa este toti politicienii cu interesele lor si ale PARTIDULUI ! De asta eu personal sustin Uninominalul si la Chisinau si in bucuresti.Trebuie sa scapam de dinozauri
si sa VOTAM PERSOANA NU PARTIDUL !
Inca odata bravo pentru articol,te invit sa mai scrii si pe la noi pe http://www.desteptarea.info.
Cu respect Constantin !
Bravo Oxana , asa este toti politicienii cu interesele lor si ale PARTIDULUI ! De asta eu personal sustin Uninominalul si la Chisinau si in bucuresti.Trebuie sa scapam de dinozauri
si sa VOTAM PERSOANA NU PARTIDUL !
Inca odata bravo pentru articol,te invit sa mai scrii si pe la noi pe http://www.desteptarea.info.
Cu respect Constantin !
Si efort, Oxana… mult efort tuturor.
Bun aricol
Oxana, draguta maniera ta de a scrie, apropo, daca nu sunt prea indiscret, cum ti se par profesorii pe care-i ai, dar colegii?
DRAGOS,
sa stii ca cind am aflat ca am fost admisa la Suceava si nu in celelalte 2 orase pentru care am depus la facultate m-am dezamagit un pic, am venit aici cu asteptari putine si cu multe temeri legate de universitate…din fericire, m-am inselat! chiar daca Suceava nu e un oras din cele mai mari si dezvoltate, oricum universitatea de aici e una foarte buna si cu traditii…cel putin eu sunt multumita, mai ales ca fac o specialitate care-mi place si mai am si niste profesori extraordinari!
Da Oxana, cred ca ai dreptate, bine, frumos e acolo unde ne simtim bine. Am sa-ti spun un mic secret, stii, am fost prin mai toate orasele din Romania, marile orase in special, doua m-au impresionat in mod profund, Sibiu si Oradea, dar nici Iasul nu-mi displace. Sibiul mi s-a parut un oras fantastic, am avut sentimentul ca ma aflu in Germania, scuzata-mi fie lipsa de modestie, nu am vazut decat o singura diferenta, la Sibiu se vorbea romaneste. Am stat doua zile in Sibiu, cand a trebuit sa plec am avut sentimentul ca tocmai am venit, ciudat sentiment, nu mi s-a mai intamplat. Oradea, superb oras, oamenii mi s-au parut extrem de draguti si civilizati,asta probabil pt. ca eu eram mai putin civilizat, sigur :))!As adauga si Iasul, mia placat, de fapt m-a lasat ca la dentist!Iti sugerez, daca vreodata ai timp si ceva arginti, sa tragi o fuga in aceste doua orase, in Iasi ,desigur, ai fost. Sigur, sunt multe orase interesante, unora le place Bucurestiul, Timisoara, Clujul, Brasovul sau Craiova, gusturile nu se discuta. Apropo, daca ar fi sa merg in Basarabia, unde crezi ca ar trebui sa merg ?
La Tirashpolie, Dragos, la Tirashpolie. 😀
Scormusule,
nu ma intereseaza un oras inchisoare 🙂
ci unul liber si deosebit, stii un asemenea oras !?