În societate, Emilian trecea drept un om extrem de tolerant, cu vederi liberale. Îi accepta pe toţi oamenii, indiferent de neajunsurile de care sufereau, nemaivorbind de cei care, tradiţional, erau consideraţi deviaţi. În ultimul timp, începură să ia amploare discuţiile cu privire la minorităţile sexuale. Emilian nu avea nimic împotriva acestor oameni, îi ajuta cu tot ce putea, chiar îi susţinea public, pronunţându-se de multe ori împotriva homofobilor, a fundamentaliştilor religioşi.
Totuşi, ca şi orişicare om rezonabil, şi toleranţa sa avea anumite limite. Accepta ca fiecare om de pe acest pământ să fie homosexual, cu excepţia copiilor sau a fraţilor săi. Aici intoleranţa sa devenea maximă. De aceea întotdeauna se împotrivea ideii ca, la şcoală, copiii să fie iniţiaţi în problemele ce ţin de sexualitatea umană, de diferenţele obligatorii şi gusturile sexuale variate ale oamenilor. „Toate la timpul lor, o să crească şi o să afle tot ce va trebui când vor creşte”, spunea el apăsat.
Îl iritau şi discuţiile de pe bloguri referitoare la homosexualitate, deoarece considera că aceasta e o chestie intimă şi că fiecare urmează să şi-o rezolve de sine stătător în pat. De aceea simţea o aversiune deosebită pentru militanţii homosexuali care aduceau vorba cu orice ocazie despre problemele lor. Tactica lor era evident una greşită, îndepărtându-i tot mai mult pe heterosexualii obişnuiţi, nehomofobi de problemele minorităţilor sexuale. „Ar trebui, totuşi, să fie mai modeşti şi să se mulţumească că sunt toleraţi, şi nu ucişi cu pietre ca în unele ţări arabe”, medita el în sinea sa, vădit înduioşat de propria sa imagine de om cu inimă mare, atât de respectat şi iubit de mulţi reprezentanţi ai minorităţilor sexuale.
Într-o zi, navigând pe Internet, Emilian a accesat întâmplător un text despre aceeaşi tematică homosexuală, de care erau obsedaţi unii ciudaţi din ţara sa. „Sunt la început de cale, ce să le faci…”, bolmoji el un pic oţărât, un pic înţelegător. Însă când privirea îi căzu pe semnătura de la sfârşitul articolului, părul i s-a ridicat măciucă în cap. Inima a început să-i bată nebuneşte, se înnegri la faţă, apoi căzu fără suflare pe podea. Textul era semnat de fiul său mai mare…
13 răspunsuri la “Heterosexualul rezonabil”
Om cu bune in cap. Obsedat sunteti mister Lupusor
am dorit sa spun cu bube in cap
Aha-ha-ha-ha!!! 😀
Interesanta poveste… e chiar adevarata?! Asta ar si insemna ca, nu se stie ca azi maine, cineva dintre apropiatii homofobilor si-ar declara identitatea!
păcat că nu a dat dovadă şi de compromis şi în cadrul familiei sale ceea ce denotă că era un fătarnic făcând părerea că e destul de liberal, dar de fapt era un simplu homofob şi el…
anonimul 5 sunt eu, am uitat să indic numele 😛
Este un personaj pe care îl putem întâlni deseori şi pe situl Curaj, care declară că n-are nimic împotriva homosexualilor, dar îl apucă apoplexia când aduci vorba despre ei. Dacă te consideri tolerant, accepţi ca tematica să fie discutată oricând şi oriunde, nu doar unde-ţi place ţie. Asta ar ar fi adevărata toleranţă, deşi am repulsie faţă de acest cuvânt. Deci, să ne străduim să nu ne direcţionăm nimănui gusturile. Dacă te obsedează subiectul „Unire”, n-ai decât să vorbeşi permanent despre el, dacă te interesează homosexualitatea – la fel. Prin urmare, consider că pot să vorbesc în treacăt despre subiectul care mă interesează în cadrul oricărei tematici. Iar cei cărora le displace subiectul, n-au decât să-l evite senin fără a se simţi obligaţi să-mi imputeze ceva…
Gheorghe era un tip cu nimic iesit din comun, sters si neinteresant, viata in RM i se parea grea si plictisitoare, de aceea s-a hotarat sa se faca homosexuat. Facea el tam-tam prin diferite publicatii electronice, ca na, nu esti homosexual adevarat, daca nu mai si zbieri in lume de problema ta.. In privinta asta era un adevarat homo, umple pagini intregi cu niste frustrari cel putin ciudate, a unui om care vrea sa se victimizeze, atunci cand nimeni nu da 2 bani pe viata lui si tot asa pana intr-o zi cand… gheorg adica gheorghe, s-a trezit dimineata s-a dus la baie sa se spele, cand s-a dat cu apa pe fata s-a vazut in oglinda…. (punctele sunt pt a sublinia momentul de tensiune, ca cel cu Emilian care citeste pe forum)……………. cand se uita Gheorghe in oglinda observa ca este un tip cu nimic iesit din comun, simplu si neinteresant. Cum a fost asa a si ramas…
Mulţumesc pentru complimente Cornel, dar eu prefer bărbaţii…
de nimic in lumea asta nu mi-ar pasa mai putin
Într-adevăr, gusturile nu se discută…
atunci de ce defilezi cu ale tale?
Stai că nu am teminat enunţul. Despre gusturi şi culori nu se discută, dar toată viaţa numai asta facem! (Fr. Nietszche)