Cetatenia romana – un drept “problema”


Totul a inceput prin februarie 2005. Vazand ca Ministerul de Justitie nu mai acorda cetatenia romana cetatenilor moldoveni si ucraineni de etnie romana, am inceput sa adresam mai multe memorii autoritatilor responsabile.
Primul memoriu a fost adresat Doamnei Ministru de Justitie, raspunsul a fost unul pe masura – memoriul a fost trimis spre examinare „de sus in jos” la Biroul de Cetatenie, asa a hotarat d–nul Secretar de Stat. Raspunsul l–am primit in 3–4 luni.
Dupa expirarea celor 30 de zile, neprimind nici un raspuns am adresat alt memoriu – Domnului Traian Basescu. Consilierii Presedintelui au hotarat ca e problema Ministerului de Justitie, dand spre examinare memoriul iarasi Biroului de Cetatenie. De data aceasta Biroul de Cetatenie a fost promt si a raspuns rapid, ca nu de alta da’ au primit memoriul de la Presedintie.
Al III–lea memoriu l–am adresat Premierului Calin Popescu Tariceanu, in mai 2005. La guvern am solicitat si o audienta pentru a discuta problema „cu cine trebuie”, dar nici in ziua de azi n-am fost invitati la o discutie.
Un singur lucru nu constientizeaza autoritatile de la Bucuresti, ca exista multi studenti si absolventi basarabeni si bucovineni care s-au integrat bine in societatea romaneasca, au dovedit acest lucru in facultate. Nu cred ca se pune problema protejarii fortei de munca interne in acest caz, etnicii romani sunt si ei romani, si nu trebuie respinsi in ceea ce priveste cetatenia romana.

Al IV-lea memoriu l-am adresat tot Ministrului de Justitie, dar am insistat sa ajunga la Doamna Ministru si nu la Biroul de Cetatenie. Am fost asigurat ca va ajunge la Consilierul Doamnei Ministru.

Raspuns am primit la memoriile formulate, dar este arhicunoscuta diplomatia autoritatilor de la Bucuresti in a da asigurari ca vor lua in considerare aceste sugestii si la urmatoarele modificari legislative, cert este faptul ca primim doar asigurari de moment, asigurari care nu s-au materializat in texte de lege pana astazi. Doamna Ministru de Justitie in 2005 a precizat ca ia in calcul posibilitatea imbunatatirii procesului de redobandire a cetatenie romane – se observa „imbunatatirea” prin dovezile cerute locuitorilor din R.Moldova si Ucraina, care trebuie sa demonstreze ca localitatea de nastere a fost parte integranta a Statului Roman sau orice alt act care sa dovedeasca statutul de fost cetatean roman, ca sa nu mai vorbim de incheierile de respingere a cererilor de redobandire a cetateniei romane fara motive temeinice, vicii in procedura de citare, din partea Biroului de Cetatenie, etc.

Legislatia actuala in materie de cetatenie ingreuneaza la maxim redobandirea cetateniei romane. In cateva randuri procesul redobandirii cetateniei romane a fost suspendat (intre iunie 2002 si iunie 2004 nu s-a mai acordat prin redobandire nici o cetatenie romana basarabenilor si bucovinenilor), tocmai in vederea solutionarii numarului “mare” de dosare.

Ca sa vedeti cat de precaut a fost legislativul cu cei care redobandesc cetatenia romana cu stabilirea domiciliul in Romania – prin art. 37 indice 1 din controversata O.U.G nr. 43/2003 au introdus o ingradire a dreptului la libera circulatie conferit de pasaportul romanesc pe o perioada de 4 ani. Se incalca flagrant dreptul la libera circulatie si principiul egalitatii in drepturi intre cetateni, ambele consacrate prin Constitutia Romaniei. Pentru cine e facuta Constitutia domnilor parlamentari si guvernanti?Pe de alta parte Sectiile Consulare ale Romaniei din Ucraina nu primesc si nu au primit cereri de redobandire a cetateniei romane fara nici un motiv legal, incalcand flagrant art. 32 al. 2 din neconstitutionala O.U.G. 43/2003 (atasez raspunsul d-lui Consul), explicandu–se petentilor ca legea Ucrainei nu permite dubla cetatenie. Ma intreb ce lege aplica domnii Consuli, legea romana sau legea ucraineana?

In fine, la o intrunire cu studentii in primavara anului 2005, Presedintele Romaniei fiind intrebat de ce se tergiverseaza procesul de redobandire a cetateniei romane, a raspuns concis ca din pricina negocierilor care se poarta cu U.E. exista aceste probleme. Ei bine i-am cerut Comisarului European pentru extindere, d-lui Olli Rehn sa precizeze care sunt textele, conditiile, restrictiile impuse de U.E. vizavi de problema redobandirii cetateniei romane. Raspunsul a fost clar – nu exista nici o restrictie din partea U.E., ba chiar a facut referire la Conventia europeana privind cetatenia (la care Romania este parte), mentionand ca statele membre vor acorda cetatenia in termene si conditii rezonabile, ceea ce nu se intampla in realitate. Problema cetateniei este o chestiune de ordin intern, U.E. nu se amesteca in problemele de ordin intern ale Romaniei.

Un alt raspuns, din partea d-nei Monica Macovei la interpelarea depusa de d-nul Senator Ilie Ilascu, prin care cerea deblocarea procesului de redobandire a cet. Rom. in anul 2005, motiva cu procesul demografic negociat cu U.E.(cite mii de cetateni romani parasesc anual Romania pt. a munci sau a emigra in intreaga lume, astfel si acest argument cade).

In concluzie nu exista o justificare credibila a autoritatilor de la Bucuresti pentru tergiversarea inexplicabila a procesului de redobandire a cetateniei romane.

Memoriile sus mentionate au fost semnate de Institutul Fratii Golescu pentru relatii cu romanii din strainatate, Asociatia Universitari pentru Universitate si Alianta Tineretului Universitar.


2 răspunsuri la “Cetatenia romana – un drept “problema””

  1. Stiu ca cea mai mare problema de a da in judecata Statul Roman – pentru nerecunoasterea dreptului nostru de a fi cetateni romani – este cel financiar. Daca bunicii nostrii nu au refuzat niciodata sa fie cetateni romani – rezulta ca automat si noi suntem cetateni romani, atat timp cat ei n-au refuzat acest drept niciodata!!! Nu exista nici o hartie in lume in care sa fie scris ca bunicii mei au refuzat sa fie cetateni romani – cu totii stim ca dreptul asta i-a fost luat silnic si in mod normal daca nu mai traim pe timpurile celui al doilea razboi mondial – cetatenia romana tre sa avem noi toti cei care au avut bunicii in Basarabia care a fost o parte a Statului Roman intre 1918-1939.

    Prin absurd – daca om putea sa dam toti, cei 28.000 care sunt in asteptare, pe statul Roman aici in Bucuresti – pentru ca nu recunosc dreptul nostru de a fi cetateni romani, pentru ca nici bunicii nostrii nu au refuzat, nici noi nu am refuzat de a avea dreptul asta – si statul Roman „abuzeaza” pe proprii „cetateni” neacordand acte romanesti propriilor cetateni carora silnic, fara voia lor i-a fost retras dreptul de a fi cetateni romani…

    In continuarea ideii – daca bunicii nostrii n-au refuzat sa fie cetateni romani – noi automat suntem cetateni romani – pe care statul Roman nu vrea sa ne recunosaca automat proprii cetateni, incalcand drepturile omului, nevorbind ca incalca dreptul propriilor cetateni…(dar de ce sa ne miram de atitudinea celor care conduc statul roman…??)

  2. si nu doar ca nu se vrea redobandirea ci suntem respinsi in afara granitelor Romaniei de azi si nici nu se doreste schimbarea lor pentru ROMANIA MARE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.