Am incurajat, am sperat, am asistat la o prezenta Romania de mare tinuta muzicala, un moment ales si perfectat cu grija de Mihai Traistariu. Voce si sensibilitate de exceptie, Mihai (TORNERO) s-a inscris perfect in motivul initial al acestui eveniment European de traditie, in ceea ce obisnuia sa se inteleaga prin concursul Eurovision.
Din departele in care ne aflam (Latvia, tara unde sint ca Fulbright din August), impreuna cu sotul meu si citiva elevi veniti in vizita special, am urmarit spectacolul oferit de cele 24 de tari finaliste, emotionati pentru Moldova, Letonia (tara mea gazda) si mai ales pentru Romania. Am votat toti, zece voturi pentru Mihai. Dar ce au insemnat acestea in fatza avalansei voturilor nordice, poate a cluburilor rockersilor europeni, a unei ciudate afisari a gusturilor indoielnice afisate de tari pentru care Romania nu exista pe lista lor de interese.
Eurovision a pierdut din scopul pentru care a fost initiat. Reuniunea muzicala de pe 20 mai 2006 a fost diluata si delapidata de sistemul de votare si de interesele geo politice (da, cita dreptate a avut maestrul Horia Moculescu si chiar Mihai prin temerile lor exprimate inaintea serii de concurs), care au determinat ca locul intii sa fie cistigat nu de un shlagar de calitate care se va afla pe buzele tuturor. Nu, bucata „muzicala” clasata pe locul intii, loc obtinut de o grotesca inscenare a unui rock de proasta calitate, desigur ca nu va fi fredonata poate decit de apropiatii trupei din Finlanda. Oare va amintiti cuvintele sau macar o frintura din melodia acestui grup, acum, la doar citeva ore de la inchiderea concursului? Care este mesajul final transmis lumii?
Prin pozitia 4 in clasament, Mihai Traistariu a asigurat Romaniei intrarea direct in finala Eurovision pentru anul urmator. FELICITARI, Mihai! Daca am fi in locul tau, am accepta prezentarea slagarului lansat de tine doar in Cipru, Grecia, Israel, Moldova, Germania, in cele doua Americi, si de ce nu in Asia. NU in restul Europei care a probat ca nu are nevoie de muzica ci de sunete nedeslusite si istovite, ca din gitlejuri arse de bautura si alte vicii. Cert este ca daca dorim sa speriem copiii sau nepotii, le putem arata un scurt videoclip – locul I – Bau-Bau – Eurovision 2006.
Pe cind un Romania International Music Vision acasa, reunind voci de calitate si slagare adevarate din toata lumea? Pe cind un real vot public dar si unul de specialitate acordat de comisii de profesionisti? Timpul in care nedelectam cu ABBA a trecut dar apetitul pentru muzica buna nu.
Pentru noi, Mihai si Romania au cistigat Eurovisionul 2006. Si cu el odata si Moldova cu fratii nostri de peste Prut. Drum bun, Mihai, si la mai mare. Multumim pentru ca ne-ai reprezentat cu o performanta de calitate deosebita
Profesoara Smaranda Livescu
Lucian Livescu, Inginer si, Jurnalist, Atlanta, USA
6 răspunsuri la “EUROVISION sau CUM SE POATE DETURNA SCOPUL UNUI EVENIMENT”
Eu imi amintesc perfect: Hard Rock Aleluia!!
Mesajul era chiar in cantec: ingerii si demonii impreuna cu hardrock. A fost lectie buna data Eurovisionului care nu are limite de stil. Am votat cu Finlanda si cu Romania, prima pentru exceptie, a doua pentru voce si din solidaritate. Finlanda a fost cea care a socat si tineretul a apreciat asta. Finlanda a fost votata de aproape tarile, asa ca nu se poate vorbi de o conspiratie nordica. Pentru multi un rock stricat si ieftin valoreaza mai mult decat un pop reusit. Concluziile sunt multe: generatiile se schimba, gusturile nu se discuta, Romania are doar un prieten si Finlanda are vreo 4, popul si hardrockul sunt ireconciliabile si nu isi au locul in acelasi concurs.
Nu sunt de acord. Traim intr-o epoca in care orice
poate sta langa orice. Este mult mai interesant sa
asisti la un spectacol sincretic, unde se expun
diverse stiluri, orientari, decat sa-ti chinui
urechile cu 24 de piese scrise pe aceeasi nota.
Faptul ca noi suntem obisnuiti cu separarea stricta a
genurilor muzicale, a categoriilor umane si nu numai
denota avem sadite profund in fiinta noastra tendinte
totalitariste, de excludere si ghetoizare a tot ce nu
ne seamana.
Mie mi-a placut Eurovisionul acesta mai mult decat cele din anii trecuti, atat de uniforme si insipide. Diversitatea a fost destul de mare si nu m-am mai plictisit (foarte mult) vizionand Eurovision 2006. Am impresia ca popoarele europene au desemnat niste reprezentanti care le plac lor, nu care ar putea (sau ar trebui) sa placa intregii Europe. Am vazut si country, si rock, si melodii cu influente etnice. Ei nu au venit acolo ca sa castige, ci ca sa se distreze. Iar noi ne dam de ceasul mortii, incercand sa le facem tuturor pe plac, punem o miza exagerata pe concursurile de acest gen, ne lamentam daca nu suntem votati si daca pierdem. De-ar fi mai multi ca rockerii din Finlanda sau reprezentantii Lituaniei, carora nu le-a fost frica sa socheze, sa provoace nemultumire in randurile publicului si, oricat ar fi de straniu, au fost votati. Poate astia ne mai trezesc un pic la viata, ca prea ne-am ramolit si nu mai stim sa apreciem originalitatea.
Mie mi-au placut si glumetii „We are The winners”, si liricii bosniaci, si Traistariu (care e cu adevarat bun, si grecii, si chiar finlandezii, desi mi s-au parut cam naive cuvintele si cantecul lor. Dar totusi mi-a fost rusine de artistii moldoveni, Zdub si Zdob au plecat cu o facatura anul trecut, acestia s-au dat instamba cu alta, acum. Dar Eurovisionul demult nu mai este un concurs serios. Asa ca a mers.
Decit musica pop cu cuvintele i love you … blablablabla … i love you shi fete
la care unicul talent e sa dee din cur mai bine hard rock ALELUIA!!!!!!!!
Mi-a placut Eurovisionul din acest an mai ales pentru
ca a fost castigat de o formatie care a facut pipi pe
sensibilitatea tatelor si zarzavagiilor din intreaga
Europa. Bunul lor simt dezgustator a fost ultragiat
cum nu se poate mai bine. E putin probabil ca
evenimentul se va repeta in viitor, mai mult ca sigur
ca vor fi instituite interdictii, asa cum s-a intamplat
in cazul rusoaicelor de la „TATU” carora li s-a
interzis sa se sarute pe scena, ca nu cumva sa aiba
infarct micardu Papa de la Roma.