Una din exigenţele patronilor la angajare este abilitatea de a comunica, a şti să te comporţi adecvat într-un colectiv. Personal, mă confrunt cu multe probleme în acest sens şi am simţit de multe ori pe pielea mea ostilitatea colegilor de la locul de muncă pentru că nu ştiam să comunic cu ei: „Parcă e căzut de pe Lună!”.

Dar ce ar însemna de fapt să comunci cu colegii? Este o adevărată artă pe care, după cum spuneam mai sus, nu fiecare e în stare să o însuşească. În primul rând trebuie să-ţi exprimi, subtil, admiraţia pentru sexul opus, şi nu o singură dată, ci repetat, măcar o dată la două ore. Nu trebuie să o faci prea direct, pentru că astfel rişti să obţii exact efectul opus şi să fii încadrat la categoria „pe invers”. La prima vedere ar părea straniu că heterosexualii, care au toate drepturile la dispoziţie, ţin atât de mult să-şi pună în evidenţă gusturile sexuale. Problema însă e că privilegiul în cauză poţi să-l pierzi oricând. Heterosexualii se vânează permanent unul pe altul şi sunt deosebit de satisfăcuţi dacă reuşesc să elimine din luptă pe unul dintre concurenţii lor, să-l lase fără privilegii, să-l simtă în paln social cu o treaptă mai jos. În închisorile sovietice şi cele postsovietice fenomenul este dus până la ultimele sale consecinţe. Astfel, toţi deţinuţii sunt împărţiţi în categorii, dar sunt nevoiţi să-şi apere tot timpul poziţia, pe care riscă oricând să şi-o piardă. Cel care nu reuşeşte să se menţină, este degradat simbolic şi simte pe propia piele tratamentul abominabil al deţinuţilor din categoriile dominante.

Interesant îmi pare şi cazul interpretului Mihai Trăistariu, acuzat că ar fi avut relaţii homosexuale cu un alt interpret – un motiv foarte potrivit pentru DJ-ii de la posturile de radio de a-şi pune în evidenţă gusturile sexuale normale, cum altfel dacă nu vorbind batjocoritor la adresa homosexualilor şi ridicând o adevărată hărmălaie mediatică, în care toţi arată cu degetul scandalizaţi înspre o vedetă care îşi satisfăcea instinctele pe ascuns de ochii lumii. Bineînţeles că scenariul este arhicunoscut. Trăistariu îi acţionează în judecată pe acuzator şi pe revista care a publicat materialul compromiţător şi, cel mai degrabă, va obţine câştig de cauză. Însă pierdanţii adevăraţi în acest spectacol penibil sunt homosexualii, nevoiţi să suporte propaganda homofobă subtilă din mass-media, în care fiecare nătărău are ocazia să se delimiteze clar de homosexuali,  să le batjocorească sentimentele, să glumească pe seama lor (ca şi cretinul doctor Cristian Stoica de la KissFM, cu umorul său şi mai penibil, care chiar azi dimineaţă striga de-i săreau balele ceva de poponari).

Dar poate să fie altfel într-o lume în care cuvântele “oameni”, “umanitate” îi desemnează doar pe heterosexuali, lumea şi valorile lor de clan?

Enervant