Din 5 mai 2006, zi de zi, de la 8h00 pana la 16h00, Varvara Zingan, originara din s. Taslic, raionul Grigoriopol, Transnistria, vine in fata Parlamentului si a Presedintiei Republicii Moldova, in semn de protest fata de arestarea fiului Vitalie (26 de ani). Daca ar fi insa numai aceasta luna (!).
Protestul ei a inceput de fapt, in vara anului 2005 (iunie), dupa ce la 27 mai 2005 i-a fost arestat fiul. Aproape un an intreg depunea cerere la Primarie si conform zilelor si orelor indicate in autorizatii (vreo 14 la numar), protesta. Nici gerurile grele ale iernii nu au oprit-o in casa. in fiecare luna – decembrie, ianuarie, februarie etc o gaseai aici. Un timp o trimiteau la Circ sa protesteze, asta dupa emiterea unor decizii «geniale» ale unor consilieri de la primaria capitalei care interziceau orice manifestatie in locurile publice, gen Piata Marii Adunari Nationale, parcuri, nemaivorbind de parlament, guvern sau presedintie.
Te priveste direct, povesteste cu rabdare detaliat toata istoria, are atatea documente adunate, numai ea stie cum. E plina de hotarare, ce ascunde durerea, lasand locul unei puternice forte de a infrunta greutatea vietii cu orice pret. A lasat casa, a lasat tot, caci, dupa cum a marturisit Varvara „toate celelalte, totul, le voi reusi sa le fac pe urma, dar sa-l ajut pe feciorul meu numai acum trebuie sa o fac, dupa va fi tarziu, asta nu asteapta”.
Duminica scrie, iar in restul saptamanii difuzeaza cele scrise la institutiile competente. A adresat in jur de 14 telegrame si 30 de plangeri presedintelui tarii, V.Voronin, si la judecata, primind doar un singur raspuns.
Din octombrie 2005 au inceput sedintele de judecata. Nu a informat-o nimeni despre ele, iar cand a aflat, i-au refuzat sa asiste. Cica se desfasoara cu usile inchise si nu are voie sa fie prezenta. Aceste sedinte, din diverse motive, au fost amanate de la o luna la alta, pana in aprilie 2006. Timp in care baiatul era tinut inchis in izolatorul de detentie provizorie al Ministerului Justitiei.
La 17 aprilie 2006 a avut loc prima sedinta deschisa de judecata, amanata si aceasta pentru data de 13 mai, apoi – 22 mai 2006 si in sfarsit 31 mai 2006.
in tot acest rastimp, Varvara Zingan a cerut sa vada dosarul fiului. Nu i-au permis. Cica nu are voie. Parca ar fi fost o straina si nu mama copilului ei.
Timp de un an, parlamentarii trec pe langa ea, in drum spre servici, nu o vad. De cateva ori, plecand la presedintie, Marian Lupu, presedintele parlamentului, a trecut grabit. ªi la rugamintea Varvarei sa o primeasca in audienta, a raspuns ceva, auzit doar de domnia sa, si gata. in data de 12 mai 2006, Eugenia Ostapciuc a invitat-o in biroul sau. Dar de la care, zice Varvara, a iesit plina de jale. Deputatul fractiunii comuniste i-a sugerat: “Du-te acasa, procurorul e la moment in deplasare si cand se va intoarce, pe 22 mai 2006, vei discuta cu el. Nu faci ce trebuie, nu trebuie sa stai in strada, ci sa mergi acasa”. Pentru Varvara insa 10 zile sunt ca 10 ani. “Cum sa stai acasa?! se intreaba ea, cand pentru feciorul meu fiecare ora, acolo, e timp”.
Ea considera ca toate instantele, incepand cu Comisia Judecatoriei, Securitatea statului etc. sunt cumparate de Parlament. De aceea asteapta cu insistenta solutionare. Dar de unde sa vina ea solutionarea, dreptatea, ordinea, cand nimic nu functioneaza in acest pseudo-stat?!