Draga Sorin Iliesiu:
Lupta ta neoprita de nimic, memoria domnilor Corneliu Coposu si Ticu Dumitrescu, a miilor si miilor de martiri pieriti in puscarii, atitudinea demna a domnului Sora, pozitiile neechivoce adoptate de Horia Patapievici, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies, toate laolalata, ca si convingerea mea ferma ca pe minciuna nu se poate cladi nimic trainic si cinstit, ma fac sa te sustin neconditionat pe aceasta cale. Avem de partea noastra adevarul si onoarea.
Dixi et salvavi animam meam.

Vladimir Tismaneanu

Pactul pentru România = Pactul pentru decomunizarea României

Domnului Traian Băsescu, Preşedintele României

Domnului Theodor Stolojan, noul Prim Ministru al României

Domnului Emil Boc – Preşedintele Partidului Democrat-Liberal

Stimate Domnule Preşedintele al României,

Stimate Domnule Prim Ministru,

Stimate Domnule Preşedinte al Partidului Democrat-Liberal,

Având în vedere dorinţa Partidului Social Democrat de a guverna împreună cu Partidul Democrat-Liberal o Românie modernă, prodemocratică şi antitotalitară, vă cerem să condiţionaţi semnarea PACTULUI PENTRU ROMÂNIA, de publicarea, de către PSD – succesor al fostului partid comunist, a unui comunicat explicit referitor la “lepădarea de demonul comunist”.

Acest act ar reprezenta un pas decisiv spre decomunizarea efectivă a României şi pentru împlinirea idealurilor de Dreptate şi Adevăr.

România are nevoie de un autentic Partid Social Democrat, modern şi european, care să rupă definitiv şi irevocabil cu trecutul regimului comunist şi cu sechelele lui.

Partidul Social Democrat trebuie să se reformeze şi să reînvie adevărata social-democraţie care a existat în România înainte de regimul comunist.

Partidul Social Democrat este urmaşul aşa-zisului Front al Salvării Naţionale în care s-a preschimbat fostul partid comunist odată cu căderea oficială a comunismului condamnat de Dvs, Domnule Preşedinte al României, ca ilegitim şi criminal.

Poporul român a respins totalmente comunismul înainte ca acesta să-i fie impus prin forţa armată de către Uniunea Sovietică. Înainte de sovietizare, comuniştii reprezentau sub 0,005% din populaţia României.

Cetăţenii români au îndurat cel mai cumplit regim comunist din Europa, recunoscut ca atare de întreaga comunitate internaţională. Dintre statele europene, România a avut cel mai mare număr de deţinuţi politici raportat la numărul populaţiei (între 500.000 şi 2.000.000) şi cea mai înfricoşătoare poliţie politică – Securitatea.

Dintre toate fostele ţări comuniste europene, doar în România s-au înregistat victime la căderea comunismului. Nu au fost doar câteva victime, ci a fost un uriaş masacru – peste 1200 de morţi şi peste 4800 de răniţi – vinovaţii nefiind judecaţi până în prezent.

Conform Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR), “comunismul a căzut doar oficial la 22 decembrie 1989. Neoficial, structuri, dar mai ales metode şi mentalităţi comuniste au continuat să existe sub diferite forme, unele extrem de grave (…) : a) reprimarea manifestaţiilor anticomuniste din perioada decembrie 1989 – aprilie 1990; (…) c) reprimarea manifestaţiei anticomuniste din Piaţa Universităţii din Bucureşti (manifestaţia a început în 22 aprilie 1990 şi a durat 52 de zile; formele de reprimare au acţionat discontinuu, culminând cu represiunea din 13-15 iunie 1990); (…). Toate acestea au fost diversiuni şi manifestări tipic comuniste”. În înfăptuirea acestora a fost implicat fostul PSD, respectiv Frontul Salvării Naţionale condus de actualul preşedinte de „onoare” al PSD, Ion Iliescu. Majoritatea covârşitoare a vinovaţilor nu au fost judecaţi până în prezent. Dimpotrivă, ei au devenit personalităţi publice şi politice, infestând de aproape 19 ani societatea românească.

În 18 Decembrie 2006, regimul comunist din România a fost condamnat ca ilegitim şi criminal de către Dvs, Domnule Preşedinte al României, în faţa camerelor reunite ale Parlamentului, în baza Raportului final al CPADCR, document edificator şi incontestabil, sintetic şi analitic (care însumează 880 de pagini), elaborat de peste 40 de autori, majoritatea experţi în domeniile abordate. Actul condamnării comunismului este începutul renaşterii morale a României, cel mai important act din istoria postcomunistă a ţării noastre alături de aderarea la NATO şi integrarea în UE, un exemplu pentru condamnarea internaţională a regimurilor comuniste.

Stimate Domnule Preşedintele al României,

Stimate Domnule Prim Ministru,

Stimate Domnule Preşedinte al Partidului Democrat-Liberal,

Partidul Social Democrat este un partid de sorginte comunistă care până în prezent a refuzat programatic să dezavueze actele criminale ale PCR şi ale succesorului acestuia, FSN preschimbat în PSD, şi să-şi asume condamnarea celui mai criminal regim politic din istorie, în numele căruia au fost ucişi peste 100 de milioane de oameni în doar câteva zeci de ani. Menţionăm că actualul preşedinte de “onoare” al PSD a fost unul dintre responsabilii crimelor regimului comunist din România, regim preschimbat într-unul criptocomunist, aşa cum reiese din Raportul Final al CPADCR.

Ca urmare, vă cerem să solicitaţi Partidului Social Democrat, ca înainte de semnarea protocolului de coaliţie guvernamentală şi parlamentară cu Partidul Democrat-Liberal, respectiv înainte de semnarea PACTULUI PENTRU ROMANIA, PSD să publice un comunicat scris care să cuprindă, în principiu, următoarele idei:

1.

Asumarea de către PSD a actului condamnării regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal de către Preşedintele României, în 18 Decembrie 2006, precum şi a Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR), în baza căruia s-a făcut condamnarea.

2.

Condamnarea de către PSD a diversiunilor, manifestărilor tipic comuniste şi a crimelor în care a fost implicat Frontul Salvării Naţionale condus de d-l Ion Iliescu în perioada infracţională decembrie 1989 – iunie 1990.
3.

Suspendarea din PSD, până la lămurirea situaţiei juridice, a d-lui Ion Iliescu – preşedintele de “onoare” al PSD, responsabil moral al victimelor comunismului din 1956, 1957 şi 1968 când d-l Iliescu a reprimat protestele antitotalitare ale studenţilor şi a ordonat arestarea acestora. În prezent, d-l Iliescu este urmărit penal pentru crimele criptocomunismului din decembrie 1989 precum şi pentru cele din 14 şi 15 iunie 1990, crime îndreptate împotriva manifestanţilor anticomunişti, a partidelor istorice, a societăţii civile şi a presei independente. Menţionăm că decizia de neîncepere a urmăririi penale a d-lui Iliescu a fost dată doar pentru crimele din 13 iunie 1990. Subliniem că minerii – şi nu numai ei – au fost simple marionete în mâinile d-lui Iliescu – principal responsabil al fratricidului, conform rechizitoriului din vara anului trecut a procurorilor independenţi, în care se arată următoarele: d-l Ion Iliescu a luat decizia reprimării din iunie 1990, a coordonat-o personal depăşindu-şi atribuţiile, a ordonat intervenţia militară cu muniţie de război şi TAB-uri pentru reprimarea manifestanţilor din Piaţa Universităţii – ceea ce a avut ca urmare moartea şi rănirea prin împuşcare a mai multor persoane. D-l Iliescu a implicat foarte mulţi oameni în crime, inclusiv pe generalul Chiţac şi alţi ofiţeri superiori trimişi deja în judecată, care au susţinut în declaraţiile lor că n-au facut altceva decat să execute ordinele d-lui Iliescu. În 22 Decembrie 1989, d-l Iliescu şi-a arogat puterea, deturnând caracterul anticomunist al revoluţiei (conform Raportului Final al CPADCR), cu preţul unui ocean de sânge. În seara zilei de 22 Decembrie 1989 – conform relatării D-lui Mihai Şora – în Piaţa Revoluţiei, în faţa sutelor de mii de bucureşteni, d-l Iliescu i-a blamat pe dictatorii Elena şi Nicolae Ceauşescu întrucât “au întinat nobilele idealuri ale comunismului”. În replică, mulţimea a scandat: “Fără comunişti!”, “Jos comuniştii!”, “Jos comunismul!” După 10 minute, a început un masacru care putea fi evitat, dar care a luat proporţii uriaşe, fiind ucişi peste 1000 de oameni nevinovaţi – de şase ori mai mulţi decât cei masacraţi din ordinul lui Ceauşescu. Pe de altă parte, în loc să trimită după gratii criminalii revoluţiei de la Timişoara, d-l Iliescu i-a făcut miniştrii – Chiţac la Interne şi Stănculescu la Apărarea Naţională – tocmai pentru a-i folosi la reprimarea sângeroasă a altor manifestaţii anticomuniste, precum bestialul fratricid din iunie 1990 din Piaţa Universităţii.

Aşa cum a remarcat recent reprezentantul delegat al Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg, acum aproape 19 ani, în România s-a înregistrat cel mai mare număr de victime pe timp de pace în istoria contemporană a Europei. Menţionăm că de curând, Procurorul General al României a afirmat că este iminentă condamnarea ruşinoasă de către CEDO a sistemului juridic din România în dosarul „21 Decembrie” din cauza tergiversării timp de 19 ani a înfăptuirii justiţiei, în condiţiile în care într-o ţară normală s-ar fi procedat cu maxima celeritate.

Conform art.7 din statutul PSD „nu pot fi membri PSD persoanele compromise moral şi politic, persoanele condamnate pentru acţiuni contra Revoluţiei anticomuniste din Decembrie 1989, persoanele care au dosare penale în curs de cercetare, persoanele care promovează violenţa”.

14 decembrie 2008

Cu încrederea că nimic bun nu poate fi clădit pe crime şi cu speranţa că Partidul Social Democrat doreşte, asemenea Partidului Democrat-Liberal, Dreptatea şi Adevărul despre cel mai criminal regim politic din istorie,

Sorin Ilieşiu, vicepreşedinte al Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului (0723-640270)

Vladimir Tismăneanu – preşedintele Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (0723-606092)

Mihai Şora – scriitor (0745-182867)

Asociaţia 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte

Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989, George Costin – Preşedinte executiv

Seniorii Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, avocat Antonie Popescu – Senior

Fundaţia Culturală Timpul Iaşi, Liviu Antonesei – Preşedinte

Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu – Vicepreşedinte

Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte

Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte

Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte

Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte

L’Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte

Organizaţia Neguvernamentală Ecomondia, prof.dr.Alexandru Ionescu – Preşedinte

Consiliul Român American, Neculai Popa, Preşedinte

Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – Preşedinte

Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte

Asociaţia Cives, Ioan Roşca – Preşedinte

Asociaţia Apolitică “Societatea Târgovişte”, Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte

Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte

Fundaţia Ioan Bărbuş, Anca Maria Cernea – Preşedinte

Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte

Grupul văduvelor de eroi martiri

Federaţia sindicală “Solidaritatea – Virgil Săhleanu” a siderurgiştilor din România, Gheorghe Tiber – Preşedinte

Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara, Pompiliu Alămorean – Preşedinte

Sindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu – Preşedinte

Sindicatul Solidaritatea Hunedoara, Marian Mititelu – Preşedinte

Sindicatul ALRO Slatina, Ion Ioan – Preşedinte