Partidele au de regulă un şef autoritar,care se crede de regulă acea persoană cu care subalternii ar trebui să se identifice, în pofida faptului că pretinsa lui autoritate se sprijină uneori excepţional-pe recompense şi coerciţie. Recompensele conservă şi alimentează „sistemul” lingăilor şi servililor, cel al coerciţiei-„sistemul” rebelilor. Cel dintâi „sistem” este necesar pentru crearea şi cristalizarea iluziilor cu referinţă la „competenţele şi preferinţele” conducătorului, cel de-al doilea-pentru a asigura instituţia cu ţapi ispăşitori fără de care activitatea ei este de neînchipuit.

Se mai întâmplă minuni de felul celor legate de trecerea ţapilor ispăşitori în tabăra lingăilor şi servililor şi invers (ultimele alegeri parlamentare din RM au demonstrat acest lucru cu lux de amănunte).

Şi practic în orice instituţie există persoane, cărora le reuşeşte să facă faţă aşteptărilor, legate de ambele grupări descrise.