Am venit acasă cu o adevărată predispoziţie de Crăciun. În România, încă cu cîteva săptămîni în urmă peste tot a început să se simtă izul sărbătorilor de iarnă, chiar dacă zăpada n-a fost în acest an prea generoasă cu noi şi nici timpul de afară nu e unul tocmai tradiţional pentru data din calendar.

Am lăsat Suceava într-un veşmînt total de sărbătoare, cu străzile iluminate de mii de beculeţe multicolore, brăduţi, chipuri de Moş Creciun şi Creciuniţe, ecouri de colinde …chiar şi curtea universităţii, căminul studenţesc…peste tot domnea un suflu al sărbătorilor de iarnă ce te duce visător în îndepărtata copilarie, te revezi aievea din nou copil zburdalnic, înfaşurat în cîteva blănuri, mănuşi, cu un clopoţel în mîină şi un sac în cealaltă predestinat bunătaţurilor primite ca recompensă pentru colinda bine învăţată, dar mai ales pentru curajul de a ieşi din casă pe un ger de crapă şi pietrele pentru continuarea tradiţiei strămoşeşti. Întotdeauna am fost vulnerabilă la asemenea scene şi acum, chiar dacă am depăşit vîrsta colindatului, oricum mai pastrez vie în memorie frînturi din acele colinde…

Ajunsă însă în Chişinău, am găsit un peisaj cu totul diferit…Lumea işi urmează cursul firesc al cotidianului, sărbătorile sunt încă departe…Pînă şi foştii mei colegii de liceu cu care speram atît de mult să mă reîntîlnesc, sunt încă la facultate şi unii din ei pînă pe 29 -30 decembrie vor avea examene…Cu excepţia unor magazine cu accesorii vii colorate pentru sărbatori şi bradului buclucaş ce-a trezit atîtea reacţii ce era în plină instalare în centrul capitalei, nimic nu-ţi spune că se apropie sărbătorile…Pîna şi sora mea încă n-a reuşit să-şi aleagă colinda pentru anul acesta cu care va merge pe la rude, nici posturile de televiziune n-au început să dea pe post publicitatea ce-o rulează ani la rînd cu Coca-Cola şi “sărbătorile vin, sărbătorile vin…”:)

Am început să ma obisnuiesc şi eu cu gîndul că sărbătorim pe stil vechi, chiar si dispoziţia ce-am adus-o de la Suceava s-a risipit treptat…pînă pe 7 ianuarie, cînd vom sărbători Creciunul sunt mai bine de 20 de zile…iar noi fiind un popor harnic, vom reuşi să invaţăm noi colinzi pînă atunci, să lustruim clopoţeii pentru seara de Creciun, să achiziţionăm şi brăduţi ca să aibă Moşul sub ce să ne lase cadourile, poate pînă atunci şi comedia cu bradul din centrul Chişinăului se va încheia cu un “happy end” :)…într-adevar, unde să ne grabim ? 🙂