in plin centrul municipiului auzim comentarii in rusa la meciurile de fotbal retransmise ilegal (din cate stiu, doar Moldova unu are dreptul de a difuza CMF 2006) rasunand de la mai multe difuzoare instalate la Teatrul de Opera si Balet. Sunt mai multe ecrane imense in aer liber dar pe care nu se fac proiectii din cauza ploii. La intrarea pe terasa Teatrului de Opera ni se cere sa aratam ce avem in rucsac, ne conformam. M. vede trei politisti la prima masa si le face o poza. Tipii observa si se iau de noi. Ni se cere sa repetam de zeci de ori „in ce scop a fost facuta imaginea”, la care raspundem de fiecare data ca sunt imagini artistice, facute pentru uz personal. Politistul ne spune ca ei sunt „persoane de stat, nu aveti voie sa ne fotografiati” si ca trebuia sa le cer permisiunea inainte de a face poza. Cerem sa ni se arate legislatia, ca sa stim si noi daca am gresit. Apare un al patrulea politist care cauta articolul din lege de pe telefonul sau mobil. Ne arata o lege in rusa din care nu inteleg mare lucru. il rugam sa fie mai explicit, zice ca trebuie sa mai caute. Le explic ca dac-as fi avut intentia sa public imaginile undeva as fi venit la ei sa le cer acordul pentru asta. Altfel sunt liber sa fac ce vreau cu textele, imaginile sau inregistrarile video pe care le fac. Cu atat mai mult ca suntem cu totii intr-un spatiu public, pe terasa la bere. Politistul repeta ca o placa stricata ca „legea nu permite asa ceva” si ne cere sa stergem imaginea. ii spunem ca incalca legea si ca-i vom da in judecata pentru asta. Unul dintre ei cheama pe baietii care raspund de ordinea publica pe terasa. Sunt impresionanti ca statura si nu par sa fie interesati de explicatiile noastre, ei doar asteapta sa li se dea vreun ordin de evacuare din spatiul pe care-l au in supraveghere. Par derutati, la noi nu se intampla nimic deosebit. Politistul le explica si lor cum nu aveam voie sa le facem poze deoarece sunt „oameni de stat”, cu „functii”, „familie” etc. Mai zice ca au si ei dreptul la intimitate si ca noi le-am incalcat-o si nici macar nu vrem sa recunoastem. Ni se cere tot mai insistent sa stergem imaginea. Pe masa vad cateva pahare de plastic cu vodca. Deschidem aparatul – abia acum vad si eu imaginea.

Cei trei politisti stau relaxati la masa privind spre aparatul fotografic
O imagine superba la care ni se cere sa renuntam. Le amintesc ca incalca legea prin ceea ce-mi cer, spun ca e un bun personal. Asta nu insemna nimic, spun ei. Le cer sa se legitimeze ca sa stiu pe cine vom chema in instanta dar ei se fac a nu ma auzi. Scot o foaie si incep sa-mi notez numerele lor de pe insignele din piept. Cu totii sunt din brigada „Scut”, avand numerele: 0364, 0384, 0730 si 0598. Politistii par distrati dar in acelasi timp incep sa intre in panica. Ni se cere sa ne legitimam, le aratam actele. Politistul le ia, se face ca le cerceteaza, mai povesteste unui coleg nou venit cum noi nu aveam voie sa-i fotografiem fara acordul lor. Acesta ne priveste cu dispret si spune scurt ca „este o singura solutie, trebuie de dat cu aparatul de pamant si se rezolva”. Au trecut 30 de minute de cand stam cu ei. Cercul in jurul nostru se strange si ni se cere tot mai insistent sa stergem imaginea. Deoarece aveam cateva intalniri programate pentru acea ora le spun ca stergem imaginea dar sa fim lasati sa plecam. Cel care cauta pe telefon legislatia vine sa se convinga ca o stergem, vine si cel care ne-a luat actele si totul pare a fi rezolvat.
Apoi ni se cere sa-i insotim pana la masina unui sef de-al lor pe care-l intalnim la intrarea pe terasa. in cateva fraze i se explica ce am facut, auzim ca i-am fotografiat cat stateau la terasa. Nu auzim ce raspunde seful dar dupa chip nu pare impresionat de ceea ce explica subalternul. Apoi aflam ca trebuie sa mergem la sectie „pentru verificari”. Le cerem explicatie, ce fel de verificari? Nu primim raspuns decat dupa ce repetam cu insistenta intrebarea. Vor sa stie ce am mai fotografiat, „poate aveti imagini cu obiective strategice”. Degeaba incerc sa le explic ca acolo unde exista simbolul ca ar fi interzis sa faci poze nici nu puteam fotografia, la tot pasul sunt politisti sau camere de supraveghere. Oricum, „trebuie verificat ce ati mai fotografiat”. Mergem destul de mult si intreb la ce sectie vom ajunge. La circa de politie din sectorul unu. imi sun fratele si il anunt unde vom fi si pentru ce am fost retinuti. Ajunsi la sectia din apropierea Uniunii Scriitorilor ni se spune sa asteptam pe hol. Dupa un timp il intreb pe politistul care ne supravegheaza daca pot merge la toaleta. Raspunde sec – nu. Apar pe rand cativa politisti care ne cerceteaza din crestet pana in picioare apoi dispar. Unul se apropie si intreaba daca sunt domnul Brega. Spun ca da. Care dintre ei? Ghenadie. Puteti intra. in camera sefului suntem invitati sa luam loc. ªeful cere aparatul de fotografiat pe care il conecteaza la laptopul de pe birou. Priveste pozele cu nedumerire. Sunt mai multe iagini de la balul de absolvire din ajun. Politistul care ne-a insotit pana la sectie se apropie si ma priveste in fata. Dupa un timp il aud ca spune in rusa – „u nego crassnie glaza” / are ochii rosii. ªeful ma priveste distrat si asteptand parca o explicatie. Spun ca sunt dupa o zi de munca. Politistul insista (tot in rusa) ca ar trebui sa fiu verificat daca nu am baut. ªeful ii intreaba pe politisti de ce nu s-au uitat ce imagini avem pe aparat la fata locului, de ce ne-a adus la sectie. I se raspunde ca asa spune legea si ca ei nu au voie sa verifice in locuri publice. Suntem anuntati ca putem pleca. intreb daca asta e singura explicatie pentru faptul ca am fost retinuti. Ni se raspunde ca daca pretindem explicatii vom sta in sectie pana maine dimineata. Renuntam si plecam scarbiti.

Gh.Brega | Chisinau, 22 iunie 2006